Lost for words

Cateodata,cuvintele nu sunt suficiente pentru a te face inteles.Nu iti este permis accestul la comunicarea paraverbala.La absolut nimic din ceea ce ar putea insoti literele ce se vor uni in cuvinte asternute pe monitorul calculatorului,pe ecranul telefonului,pe foaia alba de pe birou. Nervii iti sunt intinsi la maxim si cuvintele imprimate atat de bine in creier ti se dizolva ca intr-un acid,scurgandu-se si penetrandu-ti orice ramasita de luciditate.Vrei sa tipi si nu poti. Vrei sa-ti transferi micul univers de emotii absolut coplesitoare pentru tine asupra celuilalt si iti este imposibil.Poti doar sa scrii si sa crezi intr-o putere inimaginabila a cuvintelor.In personalitatea,sufletul,taria,istetimea,puterea lor.Si sa speri,sa te rogi,sa iti imaginezi.In tacere.

Pour toi.Je suis désolée. 

Lonely,but not Alone?

Singur,desi inconjurat de atatia oameni. Imposibil de descris,desi avem cuvintele la dispozitie. Stari etern valabile,si cu toate astea atat de inedite pentru noi. Minciuni adevarate. Surasuri amare. Fericire dureroasa. Paradoxuri,uneori.

Inconjurat de oameni care vor compune fraze incurajatoare oricand ai nevoie,de prieteni,frati,surori,iubiti care te vor asculta in limitele timpului lor liber , de apropiati care pretind ca te inteleg, de inteligentii dornici sa dea sfaturi , ramai singur,caci doar tu poti intelege cu adevarat. Si uneori,cand ai cea mai mare nevoie , oamenii dispar.

Esti singur.

Adieu!