Quote

'When i'm not in my right mind, my left mind gets pretty crowded.'

Absurditati pe-nnoptate

  Cliseic. Nu ar trebui sa aiba nici conotatie negativa, nici pozitiva si cu toate astea cliseele sunt preferabil evitate. Motiv? Pentru ca suna banal. Pentru ca vrem sa iesim din tipar. Pentru ca avem nevoie de unicitate si originalitate. Pentru ca iti dau o senzatie iritabila de repetativitate. Inevitabile? Evident.
  Nu stiu cum se face, dar in momentele in care ne este cel mai greu sa ne exprimam folosim clisee. In momentele importante din viata folosim clisee.(Este chiar frustrant daca analizezi bine idea.)

  “Te iubesc.” Si daca nu este cel mai mare cliseu,valabil pentru toate popoarele si toate limbile, cu singuranta este unul din candidatii la primele pozitii din clasament. Aceste cuvinte au fost rostite si folosite de atatea personae pentru un timp atat de lung incat pare absurd sa le repeti si tu. Pare absurd ca acum , pentru prima data cand vrei sa iti declari sentimentele fata de persoana iubita,sa folosesti aceste cuvinte. Si totusi ce ai putea spune? Cuvintele par de prisos.Mai bine le inlocuiesti desigur cu un sarut. Dar vrei ca persoana cealalta sa stie.Sa stie ca e mai mult decat atractie si dorinta.Sa stie ca pur si simplu o iubesti. Poate ca nu e cel mai important moment al unei relatii. Pentru mine stiu ca nu ar fi.Pentru mine ar conta momentul in care am realizat ca m-am indragostit. Insa nu pare stupid sa apelezi la un cliseu? Sa apelezi la o reactie atat de cliseica,incat da o nota de banalitate absurda unui moment exceptional pentru tine,dar trait de atat de multi alti necunoscuti si cunoscuti?Si cu toate astea,o spui:”Te iubesc”.

(Un raspuns in varianta "te urasc" : "Cliseu?Subtilitate.")

Nonsens

"Sexul implică o profundă îngustare a conştiinţei, o coborâre adânc sub convenţiile sociale şi etice, o eliberare de tabu-uri, de dezgust, o căutare a plăcerii în interzis şi perversiune."

"Facem sex cu un creier de barbat, dar iubim cu unul de copil, increzator, dependent, dornic de a da si primi afectiune."

      -Cartarescu - "De ce iubim femeile"

     

     

     Ea-sta intinsa pe pat privind cu ochi goi la tavan.Degetele ei acoperite de o piele palida si unghii pictate in rosu traseaza in nestire si fara un tipar anume linii pe cearsaful alb mototolit ce ii acopera pe jumatate trupul gol.Se aud apatic doar apa batand in geam si niste pasi indreptandu-se usor,dar greoi spre fereastra.In camera nu patrunde decat o lumina slaba de la ivirea mult prea inceata si nepasatoare a zorilor,o lumina care strapunge cu greu norii aproape secati de ploaie. Miros de tigara aprinsa si un val de racoare invaluie patul.Se aude o usa deschizandu-se si inchizandu-se,lasand sa patrunda in camera un sunet aproape insesizabil si totodata irezistibil de pian...zgomotul  se repeta cateva minute mai tarziu,lasand de data aceasta sa patrunda in camera un sunet nou,ciudat de pian.Compozitia anterioara se schimbase,se deteriorase aducand ceva mult mai personal,clapele fiind apasate mai rapid intr-o abundenta de note ce sugerau disperare. Salteaua patului se zguduie usor si niste degete reci mirosind a tigara ating usor obrazul fetei-sau cel putin acesta e punctul de plecare.Degetele sale se preling apoi pe gat,pe umeri acoperiti de o piele ce pare mult prea palida in semiintuneric, intorcandu-se apoi pe aceeasi fata trista si goala si luand urma buzelor usor despartite ale fetei.Incet,incet,la atingerea trupului sau rece,parca intregul corp al fetei revine usor la viata,totusi aproape insesizabil.Buzele ei se intredeschid mai mult pentru ca aproape in acelasi moment sa revina la pozitia initiala.Molatice si paralizate pe pat ,mainile ei schiteaza un tremur ,o usoara miscare a degetelor, mirosul si caldura lui parca provocand-o acum sa il atinga. Insa nu se intampla nimic.El ramane astfel,pe pat,uitandu-se ba la ochii,ba la buzele ei,cu o mana pe obrazul ei rosiatic si infierbantat de la atingerea lui.Ea ramane nemiscata pe pat,simuland o paralizie ce parca a tintuit-o acolo ca pe o moarta,pe jumatate acoperita de un cearceaf alb mototolit,cu genunchii goi usor indoiti si lipiti unul de celalalt,respirand din ce in ce mai greu si mai repede,ochii ei schitand o dorinta interminabila acumulata de veacuri,o tandrete excesiva.Vocea lui a patruns linistea ce se asternuse dupa incetarea ploii si distrugerea stratului de nori. 

 El: Nu trebuie sa fie asa.
 Persoana pe care o iubeste: Crezi?
 El:Da.Te iubesc.Stiu,nu este de ajuns si nu este o asigurare.Dar este un fapt care nu cred ca sa va schimba.
 Persoana pe care o iubeste: Crezi?
 El: Din nou raspunsul este da.Cu cat suntem impreuna mai mult,cu atat te vreau mai mult.Chiar in acest moment,desi esti a mea,te doresc mai mult decat te-am dorit in prima clipa cand am realizat ca m-am indragostit de tine.
 Persoana pe care o iubeste: Doar nu mai crezi in iluzia ca iubirea poate dura vesnic…E ca si cum ai crede in zane.Doar momentul prezent conteaza.Stiai ca nici macar nu cred in iubire?
 El: Cam cinic ,nu crezi?
 Pers pe care o iubeste: De ce?
 El: In acest caz cum descrii ceea ce simt fata de tine?
 Pers pe care o iubeste: Dorinta fizica,nevoie intelectuala si pasiune.
 El: Hmm…si asta inseamna ce?de fapt reformulez..cum descrii ceea ce simti fata de mine.(Tonul sau insa nu a sugerat o intrebare,parand distras de cu totul altceva.)
 Zise acestea despartindu-si degetele usor de buzele ei si ridicandu-le doar putin mai sus pe perna , impleticindu-se in parul ei intins dezordonat pe aceasta ,pentru ca buzele lui sa le ia locul.I-a despartit usor buzele cu ale sale intr-o mangaiere constanta,lasand respiratiile lor sa devina din ce in ce mai repezi si mai greoaie,sa devina una,dupa care se retrase privind curios in ochii ei.
 Persoana pe care o iubeste: Te iubesc,evident.Nu am negat asta niciodata.Am zis doar ca nu cred in iubire.

insane

it seemed unlikely to get to this point. but here i am. i know it's unhealthy. and as improbable as it may seem , it gets more and more unhealthy every day. but how to get rid of this obsession?it's worse than being a drug addict. by being a drug addict at least people might understand,sympathize with your pain and help you get over it. but what is there left for me to admit at this point? that i am most utterly insane? well,i am.and as much as i want the addiction to cease existing ,i also never want it to end.i want it to get back at the first moment it started and to freeze time.but dreaming about something ,doesn't make it real,now does it? still,here i am:blocked in this frenzy with my imagination getting out of control.and i don't want anything to stop.i won't let it stop.