Un pantof respira greu pe niste scari prafuite si transpirate de stropii de ploaie. Totul e amor sec? Pur,pana la cea mai greoaie suflare si usoara atingere? Sau doar credinta oarba?
Si pantoful s-a nascut dintr-o boaba de porumb fiert uitat sub pres. S-a modelat singur si s-a tavalit prin vopsea neagra dupa zambetul unei domnisoare plictisite,ce-a fugit.I-a inconjurat cu grija piciorul si apoi a fost alungat. Acum zacea pe scari,orfan,ca intr-o piesa melodramatica de actualitate. Jignit si respins,se lasa umezit sub ploaie,mangaiat de noapte si de o vioara in spatele unui perete de sticla. Pana la ultimul strop de ploaie,pe care l-a vazut din spatele unei trasuri ,in bratele unui necunoscut. Pana cand imbatat de caldura a atins din nou picioarele ei. Si la miezul noptii,de rusine,s-a prefacut la loc intr-o boaba aurie de porumb urmand sa arda vesnic in cenusa de pe foc.
