De ce uneori cand vrem sa renuntam cu tot dinadinsul la ceva nu o putem face?
Si de ce uneori descoperim ca avem o ciudata si imensa nevoie de ceva la care,ulterior,am vrut sa renuntam?
Nu putem calca peste trecut ca peste un desen pictat cu creta colorata pe asfaltul spalat de ploi,ninsori si timpul rautacios.Nu ne putem incalta cu papucei multifunctionali,tocuri stilate sau chiar chiar cizme de cauciuc inalte si rezistente si lasa totul in urma.Chiar daca uneori am vrea.Pentru ca daca am reusi,nu am putea relua totul cand vom avea nevoie.Am renunta la ceva ce mai apoi am ravni.Si pentru ce?
Pentru un motiv trecutul e acolo.Sortat bine,pe categorii de amintiri in biroul creierului nostru.Pe traditionalele foi albe indosariate in cartoane colorate,caci metoda virtuala e mai imprecisa-un virus si primesti eroare,apoi temutul ecran albastru.
