O aparenta scrisoare de dragoste

Draga  X,

  Nu pot pleca decat daca te iubesc suficient sa fac asta.Nu pot pleca decat cand te iubesc astfel incat sa nu regret ca te parasesc,astfel incat sa nu regret nimic.Nici macar prostia mea.A amandurora.Nici o cuta de cearsaf,nici o margea,nici o panglica.

Si atunci voi minti.Voi pleca nu din altruism,caci sunt egoista.Voi pleca caci atunci voi fi sigura ca ori de cate ori plec ma vei primi inapoi in bratele tale.Dragostea e oarba.Voi pleca pentru ca voi avea incredere orbeste in slabiciunea ta pentru mine.Si voi ascunde slabiciunea mea sub o perna roz si pufoasa si o voi eticheta “esec”.Si ma voi intoarce in randuri repetate.Si vom trai fericiti pana la adanci batraneti.

Din pacate,nu te voi iubi niciodata.Iubesc iluzia ta.Nu cu tine se lupta constiinta mea,ci cu cine ai fi putut sa fi.Credeam ca te privesc pe tine,cand de fapt priveam din spatele unui perete de oglinda sparta.Nu existi in spatele peretelui.Aici este dimensiunea mea paralela.Varianta mea a realitatii.Pacat.Asta inseamna ca nu voi pleca niciodata.Si totusi,a fost real.Tipat surd,uitare,amagire,un ceas mare care ne alunga.O domnisoara cu pantofiori rosii care m-a luat de mana si mi-a soptit ceva ce nu am auzit.Apoi a tipat si a fost la fel de liniste.O cunosteam amandoi.Era personajul principal al operelor cinice.Am ignorant tot ce a urmat dupa ce si-a prezentat numele :”Logica”.Rece si frumoasa cu ochi de sticla.Sper ca esti satisfacut cu gandul de a fi o iluzie.Nu esti nici pe departe virtual,dar esti o iluzie.Te-ai nascut din imaginatia mea cu trup efemer si cu predispozitia de a te intoarce acolo. Caci eu nu cred in iubire.Si acum plec.Se pare deci ca te iubesc.Sau ca sunt o fraiera cu iluzia ca te iubeste.Ramas-bun.

Cu dragoste,Y