Ochi albastri,parul negru

Viziune?Nu,certitudine.
Nu perceptie,ci adevar.
Adevarul e-o femeie ce se joaca prin troleu.
Printre petece de ganduri si buline de-ntuneric
Se disting asa himeric
Doua bile albastrui ce se joaca in lumina
In palmele ei acoperite de manusi negre.
Reflectorul le cauta in nestire.
Sunt prea departe-la un pas de nemarginire.
Niciodata unde vrei.
Niciodata in acelasi punct
Ci la o distanta cat un fir de praf marunt.
Niciodata in acelasi timp
Ci mereu la cateva secunde departare.
Pe o axa ne transpunem,dar
De o parte si de alta a originii.
Avem sensuri diferite.

Privesc intr-un pustiu de versuri 
La un chip golit de ganduri.
Ochi albastri,parul negru.