Simt progresiv cum capilarele devin tot mai obosite si plictisite de sangele pulsat prin ele, cum tamplele bat ritmic din tocuri imaginare pe suprafata creierului meu, cum impulsurile cerebrale imi topesc mina creionului la cateva milisecunde dupa ce degetele incordate pe tubul de plastic al creionului mecanic au schitat apasat “Nu” pe foaia mazgalita din fata mea. Mingea antistress cade nevrotic pe podea ,se rostogoleste usor , oprindu-se in peretele alb din spatele biroului. Vocea mi s-a topit tulburata in izbitura delicata a cauciucului moale. Chiar si peretii au amutit in fata unei intrebari care dorind raspuns si neprimindu-l a umplut 7 scrumiere cu cate 3 pachete de tigari.
Astazi nu am nimic de spus.Imi pare rau.
2 comentarii:
Ba ai avut multe si medicale de spus. Controlul saptamanal de la prearespectata doamna X, cu masca si replica standard "deschide gura mare", aparent te-au marcat. Sau doar corul cromozomi Y din spatele clasei e de vina:-?. Hmmmmm...
Primul control a fost ciudat si usor amuzant,al doilea ciudat pentru lipsa de sens si apoi a devenit pur si simplu plictisitor.Iar corul de cromozomi Y nu-si prea schimba vocea,deci ne-am obisnuit si cu ei.Deci,desi nu vizita medicala a fost inspiratia,cred ca sunt influentata de o prezenta feminina care pregateste ceva materie interesanta la biologie , diferentiindu-mi explicit notiuni ca "idiot" si "imbecil".Mai trebuie sa spun cine? :*
Trimiteți un comentariu