Narcisus Junior…what’s your capital sin?
O ultima privire in oglinda,finisam machiajul,spray,parfum,eventual o bluza peste sutien si ah…un mult prea necesar zambet! [fortat sau nu.]
Cu totii suntem narcisisti. Pentru a supravietui zilnic unor figuri dezaprobatoare,uneori dispretuitoare,multimii necunoscute de prin troleu,parc,sala de asteptare a cladirii X,criticilor nevinovate,remarcilor stupide , zambetelor in asteptarea unui raspuns , chiar si aprecierilor , ne dopam zilnic cu o mica (sau mai mare,dupa preferinta ) doza de narcisism.Un drog nerespins de legi , decat poate ,aparent de cele morale. Cauzalitatea sau , daca se cere acuratete, conditia necesara obtinerii acestui drog de contrabanda ramane imprecisa : mandrie ,egoism,autoincurajare.
Asadar, zilnic,dimineata la ora 7 aruncam stropi de fard si de parfum,ne pictam cu ruj,rimmel,alegem cravata sau bijuteriile,dupa sex,purtam haine “la moda” ,caci vintage ne sunt doar ideile. Chiar si un Adonis sufera de incertitudine si chiar si lui Narcisus pana ce si-a descoperit chipul i-a lipsit siguranta propriei frumuseti. Exponenti ale unei contemporaneitati abstracte,regurgitam o idee impusa “mai intai trebuie sa te placi pe tine insusti”.O idee implantata din copilarie cand o fetita cu codite balaie iti flutura in fata un fluturas galben pe care sta mazgalit in colt o formulare ciudata “Un mic Narcisus”.
Suntem niste manechine imbracate in panza pictata. Nuditatea apartine doar ideilor ce pasesc goale pe creierul nostru suprasolicitat.In esenta ne luam propria masca de autoaparare si invatam sa ne autoimpunem siguranta. Zambim deasupra esarfei,printre fulgi si iluzii , printre figurine ce pasesc sigure in iluzia autosugestiei . Ne plimbam,tacuti,impartind un secret comun.
In fond,suntem cu totii, intr-o oarecare masura,copii infidele de Narcisus. Variante light,medium si strong.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu