Zambim si pretindem ca totul este in regula. Putem manipula , stapani, controla , accepta totul din jur.Inclusiv pe noi insine. Mai ales pe noi.” Stapaneste-te…” ;”Nu uita de maniere!” ; “Trebuie sa ii faci si pe ceilalti sa se simta bine,nu doar pe tine”;”Nu este frumos sa te comporti asa in public”;”Hai,sterge-ti lacricmile si zambeste!”,”Ignora-i si se vor potoli”. Oare? Zeci de remarci ne “dreseaza” inca de cand suntem copii sa ne pastram controlul asupra propriilor reactii in public. Suntem crescuti dupa un cod de atitudini inclus in asa-numita si respectata categorie a bunelor maniere. Dis-de-dimineata ne bem cafeaua menita sa ne tina ochii larg deschisi in fata eventualelor discursuri plictisitoare. Aplicam rujul mai mult sau mai putin strident,presupusul "ruj de zi",rimelul si pentru multe din noi optionalul fon de ten sau trecem usor lama de ras pe obraji si barbie dupa caz , ne punem metaforicele manusi albe menite sa ne atraga atentia asupra comportamentului asteptat de la cei ce ne inconjoara pe parcursul zilei si zambim. In haine comode sau nu , pe tocuri,in adidasi,masini,trotuare prafuite , caldura,umiditate,prostie,inteligenta –avem un singur scop : calmul. Si uneori ne dorim prea mult sa tipam. Si nu de multe ori o facem. Privim tacuti,ne facem un nou cel mai bun prieten - sarcasmul,eventual aruncam un comentariu acid pentru care apoi simtim nevoia sa ne cerem scuze. Sa facem pace. Sa nu cream dispute puternice care ne vor arunca in afara ariei noastre si ,cel mai des,a celorlalti ,de comfortabilitate. Doar cand suntem singuri avem libertatea de a ne exterioriza. De a renunta la toleranta. Numai ca…nu o facem doar atunci. De mai bine de un secol exceptiile in public s-au inmultit.S-a renuntat la corsete,decoruri prea multe,prea frumoase,prea inutile pentru femei,manusi albe si palarii negre pentru cavaleri , politete exagerata. De mai bine de un secol exceptiile in public s-au inmultit. Nu?
Si suntem fericiti. Sau nu?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu