8 Martie

Femeia este muzică rătăcită în carne. - Emil Cioran

Ce este femeia? O fiinţă frumoasă dizolvată în acidul azurului. Mixturii i se îngăduie apoi să devină cristal. - Lucian Blaga

Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli. - W. Shakespeare

Femeia este termometrul civilizaţiei. - G.Calinescu

Femeia, prin frumuseţea ei fizică şi morală, este marele stimulent al vieţii pentru omul normal, pictor, sculptor, muzician, poet, filosof şi om de ştiinţă, ca şi când în fiinţa ei şi-ar fi dat mâna toate cele nouă muze, fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei Mnemosina. - Dan Begu

Vă duce mintea prea departe,
Nu mai visaţi atât de mult
Femeia nu este o carte
Cu-acelaşi titlu de-nceput. - Any Dragoianu

:*

Teatrul Imposibilului

O imagine de speriat prin Imposibilitate

Si caraghioasa prin Deznodamant

Ar fi pentru scena Teatrului Moral

Cu dungi de Imoralitate pe

Lungile perdele visinii,

O piesa inedita,comedie pura,

Un scotch prea vechi pentru cunoscatori,

Tragedie in fata tinerilor plictisiti,

Ceea ce am numi reuniunea

Unor abstractiuni ce proclama Concretul

Ca noua forma de manifestare publica.

Zeus si Hades reunind suflete pe o tabla de sah,

Fat-Frumos la o bere cu Zmeii,

In timp ce Ileana Cosanzeana

Este sechestrata intr-o pivnita obscura

Plina de panze de paianjeni si vin vechi

A unui castel din povesti

Detinut chiar de Cupidon – razvratit.

Harap-Alb un biet nebun,pierdut prin desert

Fara harta,fara apa,vorbind cu Spanul-

Un prieten imaginar.

Hansel si Gretel pornind un atac de turta dulce

Impotriva Scufitei Rosii.

Umanul stapanind Infinitul,

Dispretul si Logica impartind un pachet de tigari,

Inspiratia si Iubirea discutand politica,

Credinta si Durerea imortalizand in scris

Imbecilitatile societatii actuale,

Timpul si Imaginatia jucandu-se

Pe un playstation de ultima generatie.

Doi tineri pe un peron,sarutandu-se

In fata unui afis de film : “Despre teatru”.

Prea multe scrisori taiate de greutatea

Trenului pe sine.

Cupidon de-abia si-a revenit din betie.

In mijlocul nebuniei complete

Zace ratiunea adormita.

Choosing sides

Imagineaza-ti doua creaturi splendide, de orice sex,forma,marime,natura te pasioneaza. Una pe un umar si una pe celalat. Si nu te transpune in ipoteza “inger-demon”. Nu incercam sa ne incadram in tipic, sa spunem ca nu exista cale de mijloc,ca viata nu e gri,ci doar formata din componente albe si negre,din ying si yang, din bine si rau cand avem perspective complexe, din gheata si foc cand avem apa, din adevar si minciuna cand minciuna in sine este relativa. Asadar, cele doua fiinte micute se joaca de-a v-ati ascunselea pe umerii tai,sau in colturi opuse ale creierului tau. Un X si Y complex dezaxati, deloc introvertiti , prea persuasivi,dornici sa-si vocifereze opiniile. Toti te innebunesc ca nu exista o alegere care sa-I impace pe amandoi, un compromis , o cale de a-ti pastra sanatatea mintala fara a rani pe ceilalti. Dar tu cauti in continuare. Acum transpune aceeasi logica la un cadru mult mai general: viata.

Intreaga viata se compune din alegerea unui lucru in defavoarea ceilulalt, de alegerea “unei parti”. Cu cine tii? Cine crezi ca va castiga? Vrei sa pariem? Alaturi de cine vei ramane? Nu ii poti avea pe amandoi, trebuie sa alegi unul. Fie ca se aplica la personaje de film,desene sau carti, la concepte, teorii din fizica, filosofie sau drept, teorii referitoare la nasterea lumii, la echipe din sport, la persoane sau la grupuri de persoane. Fie ca trebuie sa alegi intre Fat-Frumos si zmeu, intre Darwin si religie, intre “vor trai fericiti pana la adanci batraneti” si perspectiva cinica asupra relatiilor , intre romantism si “a fi realist” , intre optimism si negativism , intre membrii unui cuplu ce au divortat , intre doi prieteni ce s-au despartit , stii mereu ca trebuie sa alegi ceva. Chiar daca ai o opinie deja formata sau nu. Chiar daca iti doresti sau refuzi mental. Realitatea iti ciocane mereu la usa. Depinde de tine daca mai crezi ca undeva,intre cele doua fiinte arogante de pe umerii tai se afla si o a treia, pierduta pe undeva prin gluga sau esarfa, jucandu-se in parul tau, incercand sa se faca nevazuta.

Uniuni de litere

Cuvintele sunt un organism fara inceput si fara sfarsit , o carte de colorat unde fiecare culoare reprezinta un dialect, viata extrateresta transpusa in semne ( in ipoteza admiterii existentei ei) , un viciu , o entitate multiforma si nu in cele din urma, o arma,o putere care distruge oameni si naste imperii. Cuvintele sunt cea mai puternica arma ce o detinem. Cu un singur cuvant poti naste lacrimi sau zambete, cu un singur cuvant poti ingenunchea un om , il poti face sa-si regandeasca intreaga conditie , il poti reabilita , poti naste o relatie sau poti distruge una. Cu un simplu cuvant,nu cu o arma biochimica, o geanta plina cu bani , o intreaga scrisoare.

Un singur " da" este suficient pentru a accepta un dans, o intalnire, o cafea , pentru a pune bazele unei intregi relatii functionale pentru cine stie ce perioada de timp... dar acel "da" spus in mai putin de o secunda poate provoca cea mai mare fericire cunoscuta de un om.

Atunci ce mai putem cere de la o intrebare,o remarca persuasiva, un intreg discurs? O carte ar trebui sa aiba putea de a pune capat intregului univers asa cum il cunoastem.

Cuvintele distrug. Sunt cea mai mare greseala a omului nebun. Nebunia neexprimata e mai usor de trecut cu vederea.

Cuvintele sunt pe treapta cea mai inalta a prostitutiei. Plata lor nu se face in bani, contraprestatii si nici macar bunuri de valoare. Ele iau o parte din tine si o impartasesc omenirii la primul semn al acordului tau. Si se lasa folosite de toti, indiferent de conditii si fara discrimare. Sunt ale tale de cate ori vrei pe zi si pe noapte, in pat, bucatarie ,sufragerie , locuri publice , sub privirile oamenilor sau in particular. Nu au pretentii. Primesc pe oricine in bratele lor. Si varful ierarhiei este detinut de clisee.

Si chiar si cand pretindem ca ramanem fara cuvinte,folosim cuvinte."Am ramas fara cuvinte". Aparent nu.

Si suntem mereu in cautare de nou. Invatam cuvinte despre cuvinte. Si cautam cuvinte noi. Si ele ne aduc prestigiu,ne alinta si ne sustin gradul mult ravnit de om de cultura.

Ele ne definesc.

Suntem definiti,deci, de arme intelectuale, de putere, de tarfe pe care fara ochelari uneori nici nu le poti distinge, de ceva ce nu ne apartine,desi pretindem ca posedam.