In pat cu constiinta

Pentru a cata oara? Nu stiu. Stiu doar ca mi se pare ca a trecut prea mult timp. As minti daca as da vina pe tine si as spune ca totul a inceput de cand ne-am cunoscut. Pentru ca ne stiam mult prea bine dinainte sa ne cunoastem. Si totusi, acum ma ghemui din nou in intuneric si incerc sa tin ochii inchisi ca un copil mofturos ce refuza sa accepte ce e in fata lui. Aud cum se intensifica ritmul batailor inimii ,desi respiratia mea ramane la fel. Degeaba. Nici nu stiu de ce mai incerc. Deschid ochii si incep sa pipai lemnul noptierei. In cautarea telefonului, insa degetele mele au dat peste ceva mic si rotund. Ah,margeaua mea. O margea de sticla fumurie din acea noapte. Sora ei geamana a ramas la tine. Era a mea,dar am vrut sa ai ceva de la mine. Sa ai ceva in cazul in care nu ma mai intorceam. Eram hotarata sa nu ma mai intorc. Dar nu reuseam nici macar sa-mi gandesc decizia pana la capat. Asa ca m-am intors si margeaua a ramas de atunci pe noptiera. Sa devina un suvenir ce nu face altceva decat sa reflecte propria-mi slabiciune? Nu stiu. Mi-am amintit de jocul din acea noapte, de lasitatea amandurora de a distruge scenariul si de a improviza pe patul rece cu cearsafuri albe din mijlocul unei scene prea intunecate pentru o repetie. Oricum nu aveam spectatori, deci nu era nimeni de dezamagit. Am lasat margeaua de sticla sa-mi alunece printre degete si sa se rostogoleasca usor pe perna pana ce a intalnit cearsaful. De aici s-ar fi aruncat curajoasa inapoi in mana mea si am fi repetat actiunea, insa nu am reusit sa o prind. A cazut cu miscarea ciudata a unui fulg pe podea unde s-a spart in zeci de bucatele lucioase ce apoi s-au reunit schimbandu-si culoarea. Au format niste linii mari si negre in mijlocul unui cerc si au inceput sa se invarta pe ritmul unui vals vienez ca un cuplu format dintr-o mica dansatoare cu pantofiori de sticla neagra si cavalerul ei cu pelerina si trandafir rosu la piept . Apoi si-au fixat pozitiile si au inceput sa bata intr-un ritm constant, simuland miscarea limbilor unui ceas imens. Ah, era cu mult trecut de miezul noptii.
Mi-am intors privirea catre tavan. Nu eram decat eu si constiinta mea in acel pat cu cearsafuri albe ce imi amintea de o scena jucata de pre multe ori.
-De ce reactionezi asa in ultimul timp?
-Nu stiu.Am prea multe pe constiinta?
-Touche.Dar nu e vina mea.Nici eu nu stiu….Vrei sa discutam?
-Iar?Suntem una si aceeasi persoana.Ce mai vrei?
-Sa iti pui intrebari pe care nu le-ai mai rostit cu voce tare de ceva timp.O introspectiva nu strica.Si poate asa vei si adormi.De ce te temi?
-Pff…cu adevarat ma tem ..de timp.Simt cum se scurge si cum ramane tot mai putin.Cum pendulele unui ceas mare de perete se rotesc tot mai repede si ma preseaza sunetul lor.Parca ar tipa cineva la mine ca nu mai am timp.Si asa e.Nu avem niciodata sufficient timp.Si ma mai tem ca nu ma voi indragosti cu adevarat niciodata.Childish,stiu.Pentru un om cinic care nu crede in existenta iubirii,nu ar trebui sa spun asta.Dar asa este.Ei bine,next question.

-Care a fost cea mai grea intrebare care ti s-a pus vreodata?
-“Ce iti doresti?”Daca e vorba de un lucru simplu stiu ce sa raspund.Daca am fi intr-o cofetarie si m-ai intreba ce vreau,inghetata sau capsuni cu ciocolata si frisca,mi-as da seama.Altfel,niciodata nu am avut un raspuns.Poate ca imi doresc sa am o dorinta.

-Cea mai buna replica pe care ai primit-o?
-Mai multe.“Nu mai crede in ingeri,sunt doar niste iluzii.”(The first to cross my mind.)Acum mult timp cineva mi-a zis asta.Nu i-am raspuns nimic.Desi nici atunci nu eram un copil,nu puteam nega cat de usor este sa vezi lumea asa cum vrei si nu cum este.Sa iubesti pe cineva pentru iluzia ta despre el.Sa-ti construiesti o lume numai a ta,o lume din ideile si parerile personale.O metoda de a evada din realitate,fara a deveni complet nebuna.Oricum,ce puteam sa raspund la asa ceva?Nu percep realitatea distinct?Dar toti o facem.Fiecare in felul lui.Si reactiile mele sunt de multe ori neasteptate.Deci am preferat sat tac.Oricum,nici acum nu vad nimic gresit in a ramane copil.Nu faci nimanui rau daca mai crezi in ingeri.Macar uneori.

-Wutering Heights sau Dama cu camelii?
-Hmm..ambele si totodata niciuna.

-Ce ai raspunde daca cineva ti-ar oferi o ora de fericire,in schimbul vietii tale?
-Omoara-ma dupa cum vrei.Fiind sigura ca primesc acum ceva ce nu stiu daca voi gasi o viata intreaga accept ce imi oferi fara regret.Da-mi ceea ce nici eu nu stiu ca imi doresc,citeste-mi gandurile si ofera-mi o ora,chiar si 10 minute din ceea ce vreau si nu voi face un pas cand va veni momentul.Voi muri stiind ca inainte am fost fericita.Oricum,nu cred ca as pierde ceva.Poate ca ma regasesc in replica lui Cartarescu:” Totul venea pe fondul totalei mele indolenţe şi pasivităţi din acea vreme: m-aş fi dus şi în iad cu aceeaşi placiditate.”Nu poate,ci sigur.

-Ai regrete?
-Evident.As fi vrut sa rad mai mult si sa risc mai mult.Sa nu ma mai joc cu logica si ratiunea,ci mai mult cu instinctul si nebunia.Sa plang si sa sufar pentru ceva ce merita si sa stiu c-a meritat.Ce ar fi viata fara regrete?Daca nu am avea regrete ,nu ne-am dori mai mult.Am deveni niste creaturi ingrate,prea multumite de sine pentru a mai avea vreo constiinta.Am pierde ceea ce intr-o foarte mare masura ne defineste ca oameni:dorinta de mai mult.

-Ce ai vrea sa fii in momentul asta?

-Un personaj literar.Ciudat,stiu.Dar nu mi-ar pasa ca viata mea nu mi-ar apartine.Ca va fi citita si recitita de necunoscuti.Sau ca nici macar nu va fi publicata,ca va fi doar niste urme de creion negru mazgalite pe foile unui manuscris uitat de timp pe raftul prafuit al unui autor necunoscut. Asa as avea o sansa la o viata care inseamna ceva.As duce o existenta limitata si nu atat de complexa,dar macar dupa suferinta as primi fericire;caci o poveste nu mai merita spusa daca nu are insemnatate si fericire,daca nu sfideaza tiparul si desconsidera monotonia.As face sacrificii fara sa am dreptul de a avea macar un gand propriu,dar macar in fictiune exista sentimente mai acute si iubirea adevarata,eterna-asa cum ar trebui sa fie.Acolo mi-as gasi printul.Si as reprezenta lumea cuiva.As fi cineva in care o fiinta mica de sex feminin se regaseste.Si as trai in eternitate.As vrea sa fiu un personaj feminin dintr-un roman.Poate ca stii deja cineva as vrea sa fiu.

Deodata parca am auzit cum bataile inimii revin la normal si am simtit in mana stanga ceva mic si rotund.Am deschis speriata ochii si m-am uitat la ceasul electronic cu cifre rosii.Era cu mult trecut de miezul noptii.Am ridicat mana si am privit margeaua mea de sticla fumurie.Mi-am amintit de tine si doar buzele si-au ridicat usor colturile intr-un zambet trist. Ochii m-au sfidat -regret si dorinta. Am lasat margeaua sa alunece usor pe perna alba pentru ca apoi sa revina in mana si sa inchid ochii amintindu-mi de o alta noapte cu o alta margea al carei drum a fost intrerupt de panglica rosie cazuta din parul unei fete ce saruta usor un baiat.