Jocul cu o margea de sticla fumurie

Plicitseala.Nu din cauza ta sau a mea,ci din cauza senzatiei de rutina.Si liniste.O liniste atat de acuta ce parca cerea sa fie sparta.Linistea unei nopti mult prea cunoscute.O scena intunecata cu doi actori ale caror siluete se distingeau vag stand unul langa altul pe marginea patului.Nu se auzeau decat vag bataile a doua inimi.Erai absorbit de un joc ce te impiedica sa te gandesti la noi.Plimbai amagit printre degete o margea de sticla fumurie.Dar accidental, s-a intamplat.Ai fost distras de ceva.Nu stiu de ce.Ai scapat margeaua incalzita intre degetele tale atatea minute.Privirea ta a urmarit-o in continuare distrasa fara a intelege ce se intampla cu adevarat.A urmarit-o din momentul in care a atins podeaua de lemn pana ce a intampinat o panglica rosie cazuta pe podea.

Era miezul noptii.Eu priveam pe geam.Nu am vrut sa-mi intorc privirea la tine.Stiam amandoi scenariul mult prea bine.Replicile?Acestea erau aproape inexistente.Parca ne saturasem de atatea repetitii.Da,asta era momentul in care zambim trist,dar zambim si ne spunem “la revedere”.Asta era momentul in care eu ma ridic si plec sarutandu-te doar usor pe obraz,iar tu nu reusesti sa zici nimic.Asa a fost mereu.Acum insa, cand margeaua de sticla a atins panglica rosie cazuta din parul meu ti-ai intors privirea spre mine ca si cand ti-ai fi amintit ca nu sunt doar o himera ce sta langa tine pe pat in tacere pentru a nu ingreuna totul.In momentul acela am devenit reala,o fiinta cu suflu ,dar fara glas.M-ai privit atat de derutat si apoi atat de intens incat mi-ai atras atentia.Desigur,simteam ca ma privesti si nu mai puteam sa ma prefac ca te ignor...Nu reuseam prea bine oricum.Mi-ai captivat din nou privirea fara nici un drept.Nu ai cerut permisiunea si nici macar nu te-ai gandit la ce va urma.Probabil ai vrut doar sa alungi acel valet numit “Plictiseala” ce ne supraveghea.Ai reusit: el a plecat si eu am ramas acolo pietrificata.Nu am reusit sa ma ridic de langa tine.Era scenariul gresit.Am stricat intreaga scena.

Era miezul noptii.Ma imbracam usor si ma uitam la tine.Tu insa nu vroiai sa iti ridici privirea.Urmareai traseul unei margele de sticla fumurie pana ce a ramas blocata intr-o panglica rosie cazuta pe podea.Erau ale mele.Amandoua.Stiam de ce nu ridici privirea si nu scoti un cuvant.Stiam amandoi ce urmeaza.Trebuia sa ne despartim:tu urma sa ramai acolo tacut ca de obicei,iar eu sa te sarut usor pe obraz si sa plec.Cand margeaua a atins panglica,eram gata.Tocmai ma ridicam de langa tine si ma indreptam spre usa,cand ceva s-a schimbat.M-ai prins de mana si n-ai vrut sa-mi dai drumul.Mi-am intors neincrezatoare capul si ti-am intalnit privirea arzatoare.Nu vroiai sa se repete totul.Nu.Acum m-ai tras inapoi in bratele tale si ai refuzat acelasi viitor.Ai preferat sa ma tii asa ca un copil mic speriat de un cosmar.

Era miezul noptii.Iti priveam mainile ce au scapat o margea de sticla fumurie.Aceasta a cazut pe podea si am tresarit usor amandoi.Si-a continuat putin crapata drumul pe lemn pana ce a intalnit panglica rosie ce odata mi-a atarnat in par.Te-am sarutat usor pe obraz si ai respirat greu,degetele mainii tale tresarind usor.Nu ai schitat insa nici un alt gest.Ai ramas cu privirea atintita pe podea ascultandu-mi pasii ce se departau si observand cum patrunde in camera lumina de pe hol.Ti-am zis cu o voce stinsa “la revedere” si ai ramas acolo ,sezand pe marginea patului si plecandu-ti capul si mai mult.Nu te-ai ridicat.Nu m-ai oprit.Nu ai facut nimic altceva decat sa ridici margeaua.Cand ai auzit usa inchizandu-se in urma mea,ai scapat-o din nou si de data aceasta s-a spart in bucatele de sticla lucioasa in intunericul camerei tale.O alta repetitie reusita.