Ochi albastri,parul negru

Viziune?Nu,certitudine.
Nu perceptie,ci adevar.
Adevarul e-o femeie ce se joaca prin troleu.
Printre petece de ganduri si buline de-ntuneric
Se disting asa himeric
Doua bile albastrui ce se joaca in lumina
In palmele ei acoperite de manusi negre.
Reflectorul le cauta in nestire.
Sunt prea departe-la un pas de nemarginire.
Niciodata unde vrei.
Niciodata in acelasi punct
Ci la o distanta cat un fir de praf marunt.
Niciodata in acelasi timp
Ci mereu la cateva secunde departare.
Pe o axa ne transpunem,dar
De o parte si de alta a originii.
Avem sensuri diferite.

Privesc intr-un pustiu de versuri 
La un chip golit de ganduri.
Ochi albastri,parul negru.

Lasitatea poarta tocuri

Lasitatea poarta tocuri 
Si palton negru pan-la genunchi.
Parul plin de suvite satene crete
Incadreaza doi ochi negri de naluca.
Danseaza tango prin troleu
Si pretinde ca ignora privirile mereu.
“Por una cabeza” s’il te plait.
Are o preferinta ptr tigari de ciocolata
Si pentru unghii rosii.
“Burgundy” spune ea.
Sta in spatele reflexiei in oglinda a oricarei femei
Si e amanta oricarui barbat la nevoie.
Toti ii soptesc numele,
Dar oficial nimeni nu o cunoaste.
Are buze de un rosu aprins
Si gene incarcate de rimel care 
Se pleaca pudic peste ochii 
Ce cuprind motivele celor ce o cheama.
Motivatie si raspuns.
Cerinta si efect.
Nici un cost implicat.
Se ofera gratis,
E prostituata tuturor.
“Pro bono” spune ea.
Cucereste, ofera, paraseste.
“Ranesti?” – “Fara intentie.”
“Urasti?”-“Cu patima.”
“Semeni?” –“Cu toti.”
Uram intr-o oarecare masura ceea ce suntem.

O aparenta scrisoare de dragoste

Draga  X,

  Nu pot pleca decat daca te iubesc suficient sa fac asta.Nu pot pleca decat cand te iubesc astfel incat sa nu regret ca te parasesc,astfel incat sa nu regret nimic.Nici macar prostia mea.A amandurora.Nici o cuta de cearsaf,nici o margea,nici o panglica.

Si atunci voi minti.Voi pleca nu din altruism,caci sunt egoista.Voi pleca caci atunci voi fi sigura ca ori de cate ori plec ma vei primi inapoi in bratele tale.Dragostea e oarba.Voi pleca pentru ca voi avea incredere orbeste in slabiciunea ta pentru mine.Si voi ascunde slabiciunea mea sub o perna roz si pufoasa si o voi eticheta “esec”.Si ma voi intoarce in randuri repetate.Si vom trai fericiti pana la adanci batraneti.

Din pacate,nu te voi iubi niciodata.Iubesc iluzia ta.Nu cu tine se lupta constiinta mea,ci cu cine ai fi putut sa fi.Credeam ca te privesc pe tine,cand de fapt priveam din spatele unui perete de oglinda sparta.Nu existi in spatele peretelui.Aici este dimensiunea mea paralela.Varianta mea a realitatii.Pacat.Asta inseamna ca nu voi pleca niciodata.Si totusi,a fost real.Tipat surd,uitare,amagire,un ceas mare care ne alunga.O domnisoara cu pantofiori rosii care m-a luat de mana si mi-a soptit ceva ce nu am auzit.Apoi a tipat si a fost la fel de liniste.O cunosteam amandoi.Era personajul principal al operelor cinice.Am ignorant tot ce a urmat dupa ce si-a prezentat numele :”Logica”.Rece si frumoasa cu ochi de sticla.Sper ca esti satisfacut cu gandul de a fi o iluzie.Nu esti nici pe departe virtual,dar esti o iluzie.Te-ai nascut din imaginatia mea cu trup efemer si cu predispozitia de a te intoarce acolo. Caci eu nu cred in iubire.Si acum plec.Se pare deci ca te iubesc.Sau ca sunt o fraiera cu iluzia ca te iubeste.Ramas-bun.

Cu dragoste,Y