Trecut,Prezent,Viitor - Lista de cronologii abstracte

Cum rareori am putut spune,
Azi am fost niste copii.
Chiar si pentru o clipa
Am renuntat la evantaie,
Esarfe,rujuri si gene incarcate de rimel,
Probleme de moralitate si jocuri
De drama eleganta,
Sprancene serioase si intrebari meschine
La adresa realitatii contemporane.
Pentru o clipa am zambit liberi
Condamnand propria ignoranta.
Cand prea tanara,am privit in ochi un barbat
Inlocuit de un baiat.

Intr-o camera cu praf innecacios
Umbre jucause pe pereti jegosi,
Pe jumatate daramati sub greutatea amintirilor
Privesc absenti doi copii
La cioburile unei oglinzi sparte,
Imaginandu-si un trecut ce nu a fost
-doi tineri sarutandu-se pe la colturi-
Contempland un viitor mult prea probabil
-doi batrani tinandu-se de mana sub o umbrela colorata-
“Saruta-ma,
Caci doar azi nu va fi maine”.

Ne imaginam Stapani ai Absolutului,
Pentru ca niciodata nu stim,de fapt,
Mai nimic.

Amalgam

dar ce caută furnicile astea
pe jumătatea de piersică
ce serbări se petrec acum în metropolă
gimnaste şi înotători
adormiţi în metrouri
Copii intinzand inghetata pe jos
Prostituate atarnate de bara de fier.

Ce adunari caraghioase la baluri
Devenite prin vis un etern carnaval
Cu masti obligatorii
Si zambete impuse.
Balerine adormite pe canapele
Cu miros de visine.
Jurnale rasfoite
Cazute in noroi.
Gentelmenii de la peronul 4 
Si-au pierdut palariile in vant
Si domnisoarele alearga
Dupa poeme,nu prin librarii,
Ci prin paturi.

Reducem totul la semne 
Pe hartie
Descifrate de o pereche
De pantofi rosii,
Ascultam alarmati
 Monologul filozofic al 
Bufnitei cu ochelari
Din fata noastra.

Pentru si despre muze

Situatia de muza aroganta iti prieste.
Ignoranta este inclusa in pachet.
Scriitorii-inchina altare muzelor pe post de amante,
Cate un capitol pentru un prim affaire,
Cate o prefata pentru o femeie necunoscuta
Ce a servit drept prima iubire a unei nopti
Mult prea tacute.

Logica mea s-a ascuns printre cearfasurile
Albe din mijlocul unei scene goale
Pline de subtilitati aruncate pe la colturi.
Inchinam versuri si ne sunt renegate.

Exista un club al muzelor parasite
Pe strada “Ignorantei” numarul 3,
E un bloc de circ,chiar vis-a-vis de ruinele
Unei foste clinici de dezalcoolizare.
La parter ,pe dreapta-biroul unui psihoterapeut renumit
Pentru atractia fata de analizarea sociopatilor.

Muzele impacientate ca niste pisici bete
Arunca zaruri cu buline rosii pe pardoseala jegoasa.
E miezul noptii si tu nu dormi.
Privirea ta imi cauzeaza o senzatie de 
Claustrofobie acuta.
Iar lor-lor nu le pasa.
Si-au pastrat conditia.Au inca un angajator
Ce le inchina cuvinte si buze pentru un simplu suras.
Tu le sustii.Mereu.Doar o masca dintr-o vitrina cu jucarii.
Mergi pe baterii si ai un buton stricat.
“Ignora-le”
“Ar insemna sa te ignor pe tine.”

Muzele stau printre corpuri de sticla,
Parfumuri golite,prezervative uzate
In fata unor urme de ruj rosu,
Carti pornografice din perspectiva intelectuala.
Au porii impregnati cu alcool
Si parfum de barbat.
Picteaza dispret si agonie pe fete,
Dorinta cea mai pura intr-un impas de cenzura.
Isi iau postura de psiholog 
Si intind o scutire numita “Inspiratie”.

Reteta povestilor fara morala

Un gram de nebunie.
Nevroze scurte si refuzul platonicului.
Groaza in fata placiditatii.
Obsesii inocente si mingi antistress lovind ritmic tavanul.
Jocul cu tigara mentolata ce ti-a atins buzele
Si fumul cald ce intrepatrunde aerul rece si umed.
Eternele umbre pictate pe peretii dormitorului.
Privirile arzande intersectate ale doi necunoscutii in mijlocul cunoscutului.
O anume domnisoara X si un tanar visator cu aspiratii boeme.
Niste maini lenese invatand topografia spatelui tremurand,
Buzele inrosite,ravnind mereu mai mult.
De ce?Pentru ca sunt acolo.
O voce feminina cu un suras ascuns pentru complimente subtile.
Doua trupuri de marmura incalzita printre cearsafuri,
Suflari repezi ce asurzesc peretii si inca o poveste fara morala.
Iluzia iubirii – interiorul unui cuptor la 180 de grade.
Un sarut si vesnicul regret
Nu pentru ce a fost , ci pentru ce nu a putut sa fie.
Pentru cuvintele nespuse ce s-au pierdut printre pasi, 
Stropi de ploaie ce vroiau sa penetreze geamul,
Zambete febrile ale doi tineri iesiti dintr-o romanta,
Sarutul cast al unui prim affaire.
Pentru un gest innecat in lasitatea
Ce a corupt esteticul.
Scriem?Da,scriem unui necunoscut
Povesti de amor cu buze pline
Si idei sordide.
Publicul?De preferat in intuneric.
Caci singurul basm a avut o autoare
De romante,tragedii si scene teatrale.
Si morala:ne-am distrus intimitatea
In scrumiera cafenelei de pe colt.

...

De dimineata era grafit pe o scoarta subtiata de copac
Si vedeai picturi rupestre in intelectul de copil.
Acum insiram litere in teorie
Caci in practica,nu se numeste poezie
Ci memorie virtuala de pixeli si biti.
Calculatoarele sunt pline de sentiment,
Emotie digitala in fisiere postate online.
Ar trebui sa verific pulsul monitorului?


("Arta.In ghilimele.")

Confesiune: halucinatia unui scenarist

Jucam carti cu idile
Cand se aude un saxofon sufocant printre stropii de ploaie.
Ne ghicim in palma
Cand te inconjori cu melancolia unei vaduve drogate.
Imi acoperi buzele cu saruturi scurte
Cand vrei sa eviti nervozitatea celor lungi.Ticurile te inspaimanta.
Explici detasat inexistenta subtilitatii
Cand ma ineci cu aroganta in priviri indecente.Preludiu-i doar un cuvant.
Bajbaim prin intuneric
Cand propria-ti reflexie intr-un ciob de oglinda  iti provoaca repulsie.
Ma respingi si te sperii
Cand gasesti scris cu tutun: a fost de-ajuns.

Şi umbrele păcătuiesc

Umbra mea trăieşte în desfrâu ...
Se intersectează în amor zilnic cu alte umbre
Pe asfaltul rece, umed sau cald,
Printre stropi de ploaie, amanți anonimi şi Don Juani.
Dacă o îndemn să-i ocolească , se supune;
Altfel se aruncă previzibil în brațele tuturor.


Mă păraseşte sub nori pentru ploaie.
Se înamorează de stropii de apă
Şi nu poarta niciodată umbrelă.
Mă părăseşte pentru amorul umed
Până în zorii următori.


Timidă,pudică şi neruşinată doar în public,
Nu îmi însoțeşte goliciunea din dormitor sau baie.
Îmi oferă intimitate,acoperindu-şi ochii 
Cu un văl impudic de inocență perfidă.
O scamatorie şi s-a făcut nevăzută.
Indignată de efemeritate şi copleşită de senzual,
Se ascunde în hainele tale când te sărut.
Crezi ca e geloasă?

Romanta finalului nocturn

Dar cand se va termina totul
Vei ramane o pagina prafuita 
O poveste soptita greoi de un jurnal
Caci glasu-i este intoxicat de fum.
Cuvinte insiruite de foc,
Caci el ne-a dat nastere.

Dar cand se va termina totul
Promit sa las un suvenir,
Desi amandoi vom privi in urma
Si sfarsitul isi va pierde semnficatia.
Ne vom fi urcat intr-un carusel,
Caci cercurile nu au nici inceput ,nici sfarsit.

Dar cand se va termina totul,
Iti va aminti de mine fumul de tigara 
Ce mi-a impregnat pielea
Buzele ce nu au format cuvinte
Doar au jucat mima seara: in aer sau pe piele.

Dar cand se va termina totul,
Vom ramane doua vibratii in aer
Doua trupuri inmarmurite pe o panza
O mana rece luand conturul sanilor unei domnisoare...
Doua suflari captive in timp si indignate de efemeritate

Dar cand se va termina totul,
Te voi ierta,
Caci este vechi pacatul.
Voi zambi indecent si voi pleca goala
Caci hainele iti vor ramane drept suvenir.
Ar fi fost nedrept sa nu iti ramana nimic.

Dar cand se va termina totul?

Ochi albastri,parul negru

Viziune?Nu,certitudine.
Nu perceptie,ci adevar.
Adevarul e-o femeie ce se joaca prin troleu.
Printre petece de ganduri si buline de-ntuneric
Se disting asa himeric
Doua bile albastrui ce se joaca in lumina
In palmele ei acoperite de manusi negre.
Reflectorul le cauta in nestire.
Sunt prea departe-la un pas de nemarginire.
Niciodata unde vrei.
Niciodata in acelasi punct
Ci la o distanta cat un fir de praf marunt.
Niciodata in acelasi timp
Ci mereu la cateva secunde departare.
Pe o axa ne transpunem,dar
De o parte si de alta a originii.
Avem sensuri diferite.

Privesc intr-un pustiu de versuri 
La un chip golit de ganduri.
Ochi albastri,parul negru.

"Povestea sutienului"

Erau orele doua dupa miezul noptii.
Pe lemnul rece ale unei podele zgariate
Zacea un material negru cu un cercel piredut prin el.
Satin si dantela.
Cine stie cand a ajuns acolo..
A fost candva 
O camera rece si goala 
In care se distingeau sunete surde
Ale unui cearsaf chinuit
De mainile grabite a doua trupuri
Cu respiratii iregulate si prea repezi
Chinuindu-se sa incalzeasca aerul.
Un pat cu asternut alb si perne rosii.
Cearsaful era acum pe jos.
Tinea companie cercelului,
Fara a indrazni sa se apropie prea mult.
Idee si dorinta.
Lasitate.
In intuneric
Se auzeau doar bataile ritmice si regulate ale unei mingi ce lovea tavanul.
“Unde esti?”
Si a scapat mingea.
A incremenit si piciorul cald al fiintei de langa el l-a atins pe al lui.
Pendulele nergre ale unui ceas mare de perete se scurgeau usor spre infinit.
Tic-tac-ul a mai format o ora.
“Mi-e dor de tine.”
Si l-a luat in brate.
Mijea de ziua.
“Te vreau.”
Privea in asteptare la genele inegrite de rimel 
ce nu se mai ridicau sa clipeasca inspre el.
S-a trezit si el iradia de placere.
Un tipat.
“Unde e?Il vreau !Acum!Pleaca!”
Nervos si mirat a iesit sa fumeze.
S-a auzit usa balconului deschizandu-se usor.
“Imi pare rau.”
Zambea.
“E ok acum.L-am gasit pe jos.
Mi-a fost dor de el toata noaptea.”
“De ce anume?”
“De sutienul meu,ce credeai?”
In mana ei - un sutien negru din satin si dantela.