Shall we?

Actul I

E si ea pe-acolo.Sta in intuneric la masa din colt si fumeaza o tigara de ciocolata.Ii poti zari piciorul incaltat in pantofior rosu batand ritmic si plictisit pe parchet.Daca e plictisita de ce se ascunde?N-ar fi mai interesant daca ar face ceva? Orice?Dar nu,ea sta ascunsa,se preface,in stare sa simuleze orice.Provocare.Ma evita mereu cand apari.Cred ca nu te suporta.Sau e atrasa de tine si nu vrea sa ma raneasca.Sau vrea sa-mi ofere intimitate?O urasc.De fiecare data cand ma aflu in fata ta,ea ma lasa singura si eu ma pierd intr-un morman de ganduri dezordonate.

Actul II

Imaginea incadreaza mijlocul scenei.Se vede o singura masa intr-o lumina usoara oferita de lampa unui dormitor. Ce cauta o lampa pentru noptiera intr-un bar de jazz si blues? Un bar in care te indragostesti..de ciocolata amaruie cu aroma de alcool si de proprietarul care te invita sa dansezi tango inainte de inchidere? Nici un personaj nu stie.Poate regizorul.Dar el e plecat.Pauza de tigara.

Iti aprinzi o tigara si sustii ca fumezi cand esti stresat.Dar n-ar trebui.Nu pentru ca ar fi nesanatos,ci pentru ca doar ce motiv ai avea sa fii stresat?

“Prezenta mea te intimideaza?”
Razi.Nu raspunzi.Preferi sa te legi in continuare de faptele diverse ale unei monotonii intrerupte.Nu am rezistat niciodata calma in fata ta.Sustinerea scaunului nu imi este de ajuns,asa ca iti desprind bratara de la mana si incep sa ma joc cu ea.Ajungi inevitabil sa ma implici in monologul tau.Ajungi sa intrebi de viata mea personala,care in fond nu te priveste.Maine pleci.Stiam ce urmeaza.Cunosteam scenariul bine.
S-a intors.Valetul numit “Plictiseala” purta un sacou negru si tenesi.Ce cauta el in acest bar?
“Va mai pot servi cu ceva?”
Am tacut.M-ai privit insistent fara sa mai scoti un sunet.Din boxe se auzea o melodie inceata de jazz.Am luat o bucata de ciocolata amaruie cu crema de coniac si visine si am zambit la sunetul lui “April in Paris”. O chelnerita a aparut si a soptit ceva.Am auzit pe cineva tipand “Dorinta” si ea a plecat, intorcandu-se la bar.Ai ramas tacut si mi-ai prins mana.Am incremenit acolo,pe scaun.Era scenariul gresit.Nu asta trebuia sa se intample.

Actul III

Ai trecut de cand te-am cunoscut prin 3 faze: de la un idiot stereotipic care ma flata pentru cum arat,la un idiot cu personalitate cand ai realizat ca aparentele inseala.Te-ai decis sa fii tu insuti apoi.Mi-am zis “Felicitari.Ai intrat in categoria numarul 3.”Da,devenisei nepotrivit pentru primele doua.Erai un tip care nu se incadra in nici una;ai devenit un tip care merita macar o sansa.Am fost proasta.Ti-am oferit mai multe.Sau doar am avut impresia ca am facut asta.

Actul IV
(se continua scena din actul 2 )

Aveai mana cuiva care zambeste la cel mai prostesc mesaj .De ce oferim importanta lucrurilor cele mai simple? Insemnificativ? Crezi tu,madame!
Domnisoara cu pantofi rosii statea amuzata intr-un colt pregatita sa paraseasca definitv cafeneaua.Nu mai avea nici un rol de jucat aici.Tu ai decis sa improvizezi si personajul ei a fost sters.Oricum nu ar fi facut decat sa-si interpreteze propria personalitate.Rationala,cinica si cocheta.Porecla ei era “Logica”..Si-a stins tigara de ciocolata si a plecat.Au ramas gandurile mele acum amutite si indreptate doar spre miscarile tale.Mi-au ars buzele si apoi a fost intuneric.