In seara asta s-a incheiat festivalul de muzica de camera tinut de Filarmonica din Brasov. Si tot ce pot spune este : "WOA!" urmat de "AAH!" si de nevoia de a strange ceva in brate pentru a exclama pentru a zecea oara "genial!". Putin tineret,multi octogenari,multe baruri pline. Nu neg prezenta mea prin baruri, dar nici faptul ca muzica de camera e mult subestimata de generatia noua. Si nu..nu sunt d-aia care militeaza impotriva altui tip de muzica,sexului,machiajului,drogurilor etc. No way, tinand cont ca nu stiu cum se face dar cel mai des ajung intr-un bar. Bine,stiu cum se face. Plictiseala. Oricum , a fost genial. Astazi s-au aflat in fata publicului urmatoarele instrumente: in prima parte - pian(Ovidiu Parjol) si vioara (Ozcan Ulucan) si in a doua parte- trei viori, violoncelul ,o chitara electrica (DA!!!) si uhm..okay,mi-a placut ,nu sunt geniu in muzica asa ca ultima categorie va fi numita "tot ce-i trebuie unui percutionist".
In fine,stiu ca nu am postari de genul pe blog. Nu vreau sa induc publicul in eroare,stilul nu se va schimba. Postarea asta e ceva de genul "nu m-am putut abtine" si este mai ales dedicata urmatoarei afirmatii : "Ulucan rulz!" da,nu ati auzit de el. Nici eu,pana azi. Cand l-am vazut. Si ...fara alte cuvine.
Un link asa,sa va arat cine este: Özcan Ulucan-Birsen Ulucan-Schubert Arrpeggione
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu