Tonul vocii-mi este de un calm ireprosabil. Nu tradeaza nici o emotie. Sa fie oare acceptarea ideii? Sau obisnuinta declansata de prezenta intrebarii? O intrebare fara raspuns . Avem nevoie de raspunsuri. Dar fara intrebari ele nu ar exista. Si fara idei , ce loc ar ocupa intrebarile? De ce Fat-Frumos castiga in fata zmeilor si ramane cu fata cea mica de imparat? De ce printul o salveaza pe Cenusareasa , ii ofera renastere intr-un balon de sticla umplut cu fulgi pufosi imbibati in ridicolul fericirii vesnice? De ce Alba ca Zapada nu moare otravita de mar sau asfixiata de o centura si traieste pentru a-si intalni dragostea? De ce si in Dama cu Camelii , o prostituata cu stil te gaseste? De ce cand te atasezi de ceva, nu-l poti lasa in urma? Sa putrezeasca intr-o cochilie de amintiri ... sa se fosilizeze intr-o margea de chihlimbar ce se rostogoleste apatic pe noptiera la miezul noptii?
Felicitari ,deci! Ai castigat rolul principal ! De fapt nu intruchiparea ta fizica, ci ideea existentei tale. Indiferent de nume, chip , trecut si atingere , omniprezenta ta ma indigna. Zeu al blogurilor , erou de basme si subiect atragator in imaginatia copilelor razvratite... Te simti magulit? Nu ar trebui. Exista si o veste proasta, esti doar un personaj. Nu existi. Doar ideea efemeritatii existentei tale este reala. Esti o statuie de marmura , plina de afise de carne si piele ,pictata cu sange si lacrimi, cu gene cazute si ruj desprins de pe buze moi... Poreclele difera : Barbatul cu tigara , Valetul Plictiseala , Domnul T, Cel ce mi-a furat un dans, Amantul devenit iubit ,Robin Hood,Armand Duval, D’Artagnan, Ivanhoe, Contele Vronski ... dar barbatul e acelasi. Un necunoscut ce poseda o masca asortata cu tinuta ,caci aparentele trebuie pastrate. Te regasesc nu doar in propria-mi imaginatie , ci si in a altora. Cuvintele despre tine , nu le citesc eu , ci le citesti tu. Din fericire pentru mine, prinzi viata indiferent de ora, zi , continent,dorinta si asteptari ... Din pacate pentru tine, nu existi. Iti doresc mult succes in realitatea paralela in care ai luat nastere!
2 comentarii:
Inca un articol care iti confirma teoria unificatoare:)) si o caracterizare riguroasa a lui T. Din cate stiu, acceptarea e ultimul stadiu, deci il asteptam zambind pe urmatorul individ croit dupa tipar sau autoajustat.
Esenta individului coincide.deci este perfect adjectivul "autoajustat".;)
Trimiteți un comentariu