RSS Feed

sâmbătă, 25 iulie 2009

Baza a povestilor,savant idiot

  "Felicitari!" Da..cred ca asta se cuvine sa zic acum. Sa rostesc un simbol cliseic al succesului in forma sa oarecare si apoi sa tac. Aerul sa ramana conservat intr-o bula de pe cerul gurii mele ,sa leg bula cu un nerv arcuit de creier si sa tastez repede comanda “ anuleaza orice legatura wireless cu limba”. Sau sa ignor totul. Ce ai prefera : doua vorbe, un sarut, o mangaiere plina de placiditate pe umar , o partida de sex pentru a accentua castigul sau sa ma amestec in multimea ce iti adora frenetic imaginea? 

  Tonul vocii-mi este de un calm ireprosabil. Nu tradeaza nici o emotie. Sa fie oare acceptarea ideii? Sau obisnuinta declansata de prezenta intrebarii? O intrebare fara raspuns . Avem nevoie de raspunsuri. Dar fara intrebari ele nu ar exista. Si fara idei , ce loc ar ocupa intrebarile? De ce Fat-Frumos castiga in fata zmeilor si ramane cu fata cea mica de imparat? De ce printul o salveaza pe Cenusareasa , ii ofera renastere intr-un balon de sticla umplut cu fulgi pufosi imbibati in ridicolul fericirii vesnice? De ce Alba ca Zapada nu moare otravita de mar sau asfixiata de o centura si traieste pentru a-si intalni dragostea? De ce si in Dama cu Camelii , o prostituata cu stil te gaseste? De ce cand te atasezi de ceva, nu-l poti lasa in urma? Sa putrezeasca intr-o cochilie de amintiri ... sa se fosilizeze intr-o margea de chihlimbar ce se rostogoleste apatic pe noptiera la miezul noptii?


     Felicitari ,deci! Ai castigat rolul principal ! De fapt nu intruchiparea ta fizica, ci ideea existentei tale. Indiferent de nume, chip , trecut si atingere , omniprezenta ta ma indigna. Zeu al blogurilor , erou de basme si subiect atragator in imaginatia copilelor razvratite... Te simti magulit? Nu ar trebui. Exista si o veste proasta, esti doar un personaj. Nu existi. Doar ideea efemeritatii existentei tale este reala. Esti o statuie de marmura , plina de afise de carne si piele ,pictata cu sange si lacrimi, cu gene cazute si ruj desprins de pe buze moi... Poreclele difera : Barbatul cu tigara , Valetul Plictiseala , Domnul T, Cel ce mi-a furat un dans, Amantul devenit iubit ,Robin Hood,Armand Duval, D’Artagnan, Ivanhoe, Contele Vronski ... dar barbatul e acelasi. Un necunoscut ce poseda o masca asortata cu tinuta ,caci aparentele trebuie pastrate. Te regasesc nu doar in propria-mi imaginatie , ci si in a altora. Cuvintele despre tine , nu le citesc eu , ci le citesti tu. Din fericire pentru mine, prinzi viata indiferent de ora, zi , continent,dorinta si asteptari ... Din pacate pentru tine, nu existi. Iti doresc mult succes in realitatea paralela in care ai luat nastere!

2 comentarii:

Shalimar spunea...

Inca un articol care iti confirma teoria unificatoare:)) si o caracterizare riguroasa a lui T. Din cate stiu, acceptarea e ultimul stadiu, deci il asteptam zambind pe urmatorul individ croit dupa tipar sau autoajustat.

Amelie spunea...

Esenta individului coincide.deci este perfect adjectivul "autoajustat".;)

Trimiteți un comentariu