...

  Si cateodata nu ai vrea decat sa stai intr-o cafenea sau un bar cu fond de jazz,sa simti aroma de cafea cu menta ademenindu-te suav ca o amanta la inceputul adulterului.Seductie si placere pura.Doar atat.Simplu si detasat.Nimic prea complicat. Vrei sa te simti blocata acolo,pe canapea, sa spargi in cioburi mici de sticla cadranul ceasului de pe peretele intors spre tine si sa le prefaci in cubulete de zahar brun.Si vrei doar sa discuti lucruri abstracte. Sa poti pune intrebari caraghioase,sa te poti holba in liniste la oamenii care intra si sa te comporti copilareste si contradictoriu.Fara a permite sa-ti fie atrasa atentia de cel care sta vis-à-vis si iti cauta mereu pupilele marite de emotie printre genele incarcate de rimel sa le ascunda timiditatea.Sau de propria-ti constiinta care are un ego prea mare pentru a fi ignorat. Si vrei sa arunci cu boabe de cafea in partener si sa-i zambesti :”Saruta-ma pe ritmul melodiei” si sa-l provoci. Si sa il intrebi “Cum crezi ca era iadul in epoca de gheata?” sau “Crezi ca dragostea la noi parcurge doar drumul dintre romanta si pat?Paler are dreptate,deci” si crezi ca…”Ai putea sa taci?”

   Dar nu faci nimic.Te joci cu paiul si visezi pe cuvinte si note:

“It”s still the same old story
A fight for love and glory
A case of do or die
The world will always welcome lovers
As time goes by...”

Deasupra unei cafele cu menta.