Eu,voi,noi

 Si ce suntem?Scriitori?In nici un caz.Autori de povesti?Poate.Suntem doar cineva.Cineva care stie alfabetul.Si uneste litere.Si formeaza cuvinte si propozitii si fraze si texte..Si asteapta in fata unui monitor perfect impartial sa vada daca intelege cineva.Dincolo de cuvinte.Oare?

 Si pretindem ca ne jucam.Ca suntem inventatori.O poveste pe minut.Si o vrem unisex.Vrem ca cineva sa se identifice in noi.Sau vrem confirmarea imprecisa ca suntem in final singuri? Nu,asta nu.Consacram dominatia unicitatii.Si ce obtinem?Nu stim.

 Refuzam notitele cliseice despre coronite perlate,puf plin de sclipici,rochii de seara,broscute si printese,printi si Cenusarese,vrajitoare rautacioase,finalul care nu va veni,caci “au trait fericiti pana la adanci batraneti",stampilam “Aprobat” si oferim pretinse arte digitale cu tigari,whisky,cafeina,prostituate,femei emancipatesi intelectuali mediocri.

 Si pretindem ca suntem povestitori.Si ca intelectualizam basmele.. Ca oferim simboluri si metafore pe tava la micul dejun.Si langa un biletel de “Adio” scriem “PS:m-a parasit inspiratia” caci atunci cand trebuie si vrem,nu avem cuvinte.

 Si pretindem ca suntem oratori.Doar ca publicul nostru e surd si noi nu stim limbajul semnelor.Si suntem cititi din spatele unui monitor.De acel cineva surdo-mut,de un organism cu vene si sange si puls si emotii.Pe o foaie virtuala.