Joc

   Mi-ai oferit regele. Ti-am zis ca nu joc sah.Am facut un pas si te-ai retras in intuneric. Mi-am reluat pozitia anterioara si mi-ai oferit o oglinda. S-a spart cand i-ai dat drumul. Ti-a curs o lacrima de sange pe un ciob si a renascut un tipat intr-o margea de sticla ce a a lunecat usor pe podea ,printre cioburi si mi s-a lovit de pantof.  Am facut un pas in spate si m-ai urmat cu un suras salbatic. In ochi iti sclipeau sunete de vioara. Mi-ai intins mana si m-am ferit. Si atunci ma speriai. De ce? La orice gest imi raspundeai impertinent. Sa-ti fi protejat temperamentul o perdea invizibila de certitudine amara? Caci ratiunea mea tocmai gustase libertatea si ma parasise . Sau era adormita sub aburii alcolului , caci de cand te-a cunoscut umbla din carciuma in carciuma. Si poarta tocuri . Si ma ignora. Daca o chem imi face semn cu tigara sa tac.

  Inca un pas.Nu stiu daca era dorinta oarba sau prostie. Si nu dansam. Caci daca ne-am fi miscat intr-un pas repetitiv , sigur am fi ratat ritmul. Asta ne era scris pe buze. Sterge replicile . Arunca scenariul si ignora auditoriul . Autorul? E prea atasat de personaje si nu a stapanit niciodata prea bine refuzul . Si daca ne miscam temator pe o muzica amutita , unde ne era coregraful ? Ranjeai. “Ii este frica de tine.” Nu ma amuzai. Si unde a fugit scena ? S-a metamorfozat in aceeasi margea ce acum a atins capatul unui cearsaf. Si nu este un concurs . Desi mereu urmaresti ceva . Si unde ar fi premiul? Ai mai facut un pas , cu o mana la spate . Acum nu m-am ferit . Nu-ti stiam trupul.Tu-l stiai pe-al meu . M-ai imbratisat si ti-ai prelins degetele usor pe umerii mei . Buzele mele s-au intredeschis pentru a permite caldurii sa iasa in abur, sa se contopeasca cu respiratia ta. Te-ai indepartat si mi-ai soptit : “Dar nu ma cunosti. Sau ai uitat? “

Sfarsitul scenei I