Pereti cu povesti

“Spune-mi ceva.”

“Nu pot.Nu as stii ce.”

“Orice..Doar..Reactioneaza.”

“Crezi ca ar schimba ceva? Un gest nu poate deveni o imensitate.”

“Arata-mi ca simti ceva.Fa-ma sa simt ceva.Altceva.Doar..fa ceva.”

Dar nici eu nu stiam ce sa-ti cer.Priveam in gol,la un perete crem,imbibat in tutun si alcool si ii ceream din gene raspunsuri.As fi vrut sa stie.Sa-mi marturiseasca povesti,romante monosilabice,iluzii tinere si animate si biografii moralizatoare. Sa imi sopteasca ritmic pe jazz tot ce nu stiam ca vreau. Sa prinda corp si suflet ,sa ma prinda in brate si sa imi zica “Respira.La momentul potrivit,vei simti.Acum nu ar avea sens.” Dar de ce nu? Si de ce cred mereu ,prosteste ca peretii ascund ceva? Daca ar exista un club ar peretilor,care ar fi peretele cu cele mai multe secrete? Printre caramizile lor se ascund patimi, scene de sex intelectualizate, vapori de lacrimi, praful obiectelor sparte. Ei ascund timpul. Fiecare perete este o imensa clepsidra cu nisip infinit, caci fiecare cuvant devine o pietricica macinata ce perforeaza sticla. 

Ai stins tigara si mi-ai incatusat incheieturile.

“Si ce as putea sa fac?”

Nu aveam ce sa raspund.Te-am privit in ochi ca pe o naluca desprinsa din peretele crem. Sufletul peretelui ce simtea , ce imi ravnea caldura,ce avea nevoie de raspunsuri ,nu doar de povesti. Ma ingrozeai. Iti simteam respiratia calda si repede pe pleoape. Mi-ai cercetat ochii pana ce nu ai mai rezistat si m-ai sarutat cum nu credeam ca poti. Absenta. Numai asta nu s-a regasit in acel sarut din fata unui perete crem rusinat in tacere. Si ,in final, ai facut ceva.

Primul sarut

Intensitatea privirii tale era asurzitoare;
S-a provocat o distorsiune a universului
Si constiinta mea a amutit ,rusinata.
Liniste – o surzenie acuta fara remediu.
Buzele pulsau intr- o explozie de caldura
Cand ti-au simtit suflul ritmic trecut de granita incertitudinii.
Toate distantele s-au micsorat anticipand coliziunea.
Ti-ai plecat genele.Prea aproape.
Si intreaga lume s-a destramat.

Joc

   Mi-ai oferit regele. Ti-am zis ca nu joc sah.Am facut un pas si te-ai retras in intuneric. Mi-am reluat pozitia anterioara si mi-ai oferit o oglinda. S-a spart cand i-ai dat drumul. Ti-a curs o lacrima de sange pe un ciob si a renascut un tipat intr-o margea de sticla ce a a lunecat usor pe podea ,printre cioburi si mi s-a lovit de pantof.  Am facut un pas in spate si m-ai urmat cu un suras salbatic. In ochi iti sclipeau sunete de vioara. Mi-ai intins mana si m-am ferit. Si atunci ma speriai. De ce? La orice gest imi raspundeai impertinent. Sa-ti fi protejat temperamentul o perdea invizibila de certitudine amara? Caci ratiunea mea tocmai gustase libertatea si ma parasise . Sau era adormita sub aburii alcolului , caci de cand te-a cunoscut umbla din carciuma in carciuma. Si poarta tocuri . Si ma ignora. Daca o chem imi face semn cu tigara sa tac.

  Inca un pas.Nu stiu daca era dorinta oarba sau prostie. Si nu dansam. Caci daca ne-am fi miscat intr-un pas repetitiv , sigur am fi ratat ritmul. Asta ne era scris pe buze. Sterge replicile . Arunca scenariul si ignora auditoriul . Autorul? E prea atasat de personaje si nu a stapanit niciodata prea bine refuzul . Si daca ne miscam temator pe o muzica amutita , unde ne era coregraful ? Ranjeai. “Ii este frica de tine.” Nu ma amuzai. Si unde a fugit scena ? S-a metamorfozat in aceeasi margea ce acum a atins capatul unui cearsaf. Si nu este un concurs . Desi mereu urmaresti ceva . Si unde ar fi premiul? Ai mai facut un pas , cu o mana la spate . Acum nu m-am ferit . Nu-ti stiam trupul.Tu-l stiai pe-al meu . M-ai imbratisat si ti-ai prelins degetele usor pe umerii mei . Buzele mele s-au intredeschis pentru a permite caldurii sa iasa in abur, sa se contopeasca cu respiratia ta. Te-ai indepartat si mi-ai soptit : “Dar nu ma cunosti. Sau ai uitat? “

Sfarsitul scenei I  

Şi umbrele păcătuiesc

Umbra mea trăieşte în desfrâu ...
Se intersectează în amor zilnic cu alte umbre
Pe asfaltul rece, umed sau cald,
Printre stropi de ploaie, amanți anonimi şi Don Juani.
Dacă o îndemn să-i ocolească , se supune;
Altfel se aruncă previzibil în brațele tuturor.


Mă păraseşte sub nori pentru ploaie.
Se înamorează de stropii de apă
Şi nu poarta niciodată umbrelă.
Mă părăseşte pentru amorul umed
Până în zorii următori.


Timidă,pudică şi neruşinată doar în public,
Nu îmi însoțeşte goliciunea din dormitor sau baie.
Îmi oferă intimitate,acoperindu-şi ochii 
Cu un văl impudic de inocență perfidă.
O scamatorie şi s-a făcut nevăzută.
Indignată de efemeritate şi copleşită de senzual,
Se ascunde în hainele tale când te sărut.
Crezi ca e geloasă?

Romanta finalului nocturn

Dar cand se va termina totul
Vei ramane o pagina prafuita 
O poveste soptita greoi de un jurnal
Caci glasu-i este intoxicat de fum.
Cuvinte insiruite de foc,
Caci el ne-a dat nastere.

Dar cand se va termina totul
Promit sa las un suvenir,
Desi amandoi vom privi in urma
Si sfarsitul isi va pierde semnficatia.
Ne vom fi urcat intr-un carusel,
Caci cercurile nu au nici inceput ,nici sfarsit.

Dar cand se va termina totul,
Iti va aminti de mine fumul de tigara 
Ce mi-a impregnat pielea
Buzele ce nu au format cuvinte
Doar au jucat mima seara: in aer sau pe piele.

Dar cand se va termina totul,
Vom ramane doua vibratii in aer
Doua trupuri inmarmurite pe o panza
O mana rece luand conturul sanilor unei domnisoare...
Doua suflari captive in timp si indignate de efemeritate

Dar cand se va termina totul,
Te voi ierta,
Caci este vechi pacatul.
Voi zambi indecent si voi pleca goala
Caci hainele iti vor ramane drept suvenir.
Ar fi fost nedrept sa nu iti ramana nimic.

Dar cand se va termina totul?