Reteta povestilor fara morala

Un gram de nebunie.
Nevroze scurte si refuzul platonicului.
Groaza in fata placiditatii.
Obsesii inocente si mingi antistress lovind ritmic tavanul.
Jocul cu tigara mentolata ce ti-a atins buzele
Si fumul cald ce intrepatrunde aerul rece si umed.
Eternele umbre pictate pe peretii dormitorului.
Privirile arzande intersectate ale doi necunoscutii in mijlocul cunoscutului.
O anume domnisoara X si un tanar visator cu aspiratii boeme.
Niste maini lenese invatand topografia spatelui tremurand,
Buzele inrosite,ravnind mereu mai mult.
De ce?Pentru ca sunt acolo.
O voce feminina cu un suras ascuns pentru complimente subtile.
Doua trupuri de marmura incalzita printre cearsafuri,
Suflari repezi ce asurzesc peretii si inca o poveste fara morala.
Iluzia iubirii – interiorul unui cuptor la 180 de grade.
Un sarut si vesnicul regret
Nu pentru ce a fost , ci pentru ce nu a putut sa fie.
Pentru cuvintele nespuse ce s-au pierdut printre pasi, 
Stropi de ploaie ce vroiau sa penetreze geamul,
Zambete febrile ale doi tineri iesiti dintr-o romanta,
Sarutul cast al unui prim affaire.
Pentru un gest innecat in lasitatea
Ce a corupt esteticul.
Scriem?Da,scriem unui necunoscut
Povesti de amor cu buze pline
Si idei sordide.
Publicul?De preferat in intuneric.
Caci singurul basm a avut o autoare
De romante,tragedii si scene teatrale.
Si morala:ne-am distrus intimitatea
In scrumiera cafenelei de pe colt.