RSS Feed

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Ipostazierea masculinitatii

   Recunosc ca e vina mea.A mea si a tutror ipostazelor feminine: prototipuri intangibile, idealuri nascute in imaginatie si captive acolo, personaje literare conturate din litere cenusii , fete cu par umed ce ies din cada transpirata in fata nuditatii lor , mame ce nu si-au uitat tineretea , dame de companie stilate si cochete cu carti de filozofie in posete . Pana azi ai fost o figura de marmura alba cu multiple personalitati lipita usor de un piedestal de cristal undeva ,deasupra unui morman de intrebari , jucarii pufoase si roz , fantezii sexuale, idei melodramatice , filozofii prostesti si raspunsuri imposibil de demonstrat. Te-am ridicat involuntar la un nivelul cel mai inalt pe scara prototipurilor masculine realizabile. Cu doua trepte mai jos de Fat-Frumos, cu una mai jos de personajele literare si cu una desupra protagonistilor de film. S-ar cuveni sa zic ‘Felicitari!’, insa prefer sa tac. Pentru ca astazi pentru vreo 5 minute inainte sa te vad zambind,atingandu-mi usor buzele cu varfurile degetelor mirosind a tigari mentolate , ai devenit uman. Pentru 5 minute ai coborat rapid treptele ,m-ai luat in brate pentru a ma parasi de indata ce m-am lasat coplesita de emotii. Daca nu ar fi pachetul de emotii ce imi atarna legat cu o sarma de mana stanga , acum nu mi s-ar mai incinge buzele sub degetele tale,nu as mai ravni la un sarut si nu mi-ar mai fi imposibil sa cred ca purtam doar o conversastie.
     Noi va ridicam la ipostaza de fiinte supraomenesti pnetru ca ne faceti inima sa pulseze mai repede. Noi va atribuim calitati inimaginabile si va oferim mereu rangul deasupra noastra. Nu va stergem numele , nu-l acoperim cu un marker negru nici dupa ce ati ramas undeva in povestile fara morala ale trecutului, nu incetam sa tremuram usor , sa ne simtim flatate chiar si cand ne priviti. Nu incetam sa zambim prosteste si sa incercam sa respingem defectele ca pe o armura glorioasa doar pentru cee ce a fost.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu