Imoralitate sub prosop

Pe net suntem niste tarfe.
Dar nu stam la baza prostitutiei,
Ci a unei forme de arta.
Nu,aici nu e perversitate.
Forme de pornografie pe scena.Teatru.Arta.
Nu este imoral, ci estetic.
Si cu toate astea, nu suntem nici macar atat.
Postam nuduri gratis.
Nu cerem nimic.
Nu ne vindem,ci ne oferim.Atat.
Ne are oricine vrea.
Din prostitutie macar se castiga ceva.
Noi - o organizatie nonprofit.
Si cu toate astea,nu suntem nici macar atat.
Adaugam o supradoza de cinism.
Nu postam nuduri.
Ne acoperim lase cu un prosop.
Chiar si in propria oglinda ne afisam
In chiloti, sutien si sosete
Cu un colier timid si cercei acoperiti 
De cate o suvita razleata.
Uneori poate aratam breteaua sutienului
Si simulam o intentie falsa, amagim.
Practicam prostitutia la nivel superficial.
Si nici macar caritabil,desi fara cost.
N-am avut bani de psiholog,
Asa ca am ales blogul.
Ne oferim gratis continuu constiinta unor necunoscuti
Fara chip, fara nume ,fara suflu.
Statui in siruri de cuvinte.

"Povestea sutienului"

Erau orele doua dupa miezul noptii.
Pe lemnul rece ale unei podele zgariate
Zacea un material negru cu un cercel piredut prin el.
Satin si dantela.
Cine stie cand a ajuns acolo..
A fost candva 
O camera rece si goala 
In care se distingeau sunete surde
Ale unui cearsaf chinuit
De mainile grabite a doua trupuri
Cu respiratii iregulate si prea repezi
Chinuindu-se sa incalzeasca aerul.
Un pat cu asternut alb si perne rosii.
Cearsaful era acum pe jos.
Tinea companie cercelului,
Fara a indrazni sa se apropie prea mult.
Idee si dorinta.
Lasitate.
In intuneric
Se auzeau doar bataile ritmice si regulate ale unei mingi ce lovea tavanul.
“Unde esti?”
Si a scapat mingea.
A incremenit si piciorul cald al fiintei de langa el l-a atins pe al lui.
Pendulele nergre ale unui ceas mare de perete se scurgeau usor spre infinit.
Tic-tac-ul a mai format o ora.
“Mi-e dor de tine.”
Si l-a luat in brate.
Mijea de ziua.
“Te vreau.”
Privea in asteptare la genele inegrite de rimel 
ce nu se mai ridicau sa clipeasca inspre el.
S-a trezit si el iradia de placere.
Un tipat.
“Unde e?Il vreau !Acum!Pleaca!”
Nervos si mirat a iesit sa fumeze.
S-a auzit usa balconului deschizandu-se usor.
“Imi pare rau.”
Zambea.
“E ok acum.L-am gasit pe jos.
Mi-a fost dor de el toata noaptea.”
“De ce anume?”
“De sutienul meu,ce credeai?”
In mana ei - un sutien negru din satin si dantela.

...

boys are stupid ...

and girls still like them

(Copyright)

Mi te-ai dat printr-un tango (Perspectiva masculina.)

In decursul ultimei ore m-am holbat la tine pe apucate.Nu vroiam sa ma observi. Vroiam sa te ridici si sa ne sincronizam miscarile. Am riscat. Mi-am zis: “Nu pot primi ceva mai rau decat un refuz.Atat.Un simplu "Nu" si interdictia de a te atinge.”. Degetele mele au cautat grabite o guma cu aroma de capsuni si m-am ridicat. Te uitai suspicios cand ma apropiam de tine. Exact ca un novice la un profesor. Era teribil de amuzant . Ma rog,cel putin pentru mine. Ma priveai cu niste ochi intrebatori..parca aveam in fata un catelus speriat. Ironic. Tu nu aveai nici un motiv sa te temi. Nu,teama trebuia sa fie a mea. Doar tu erai cea care detinea controlul acum. Tu decideai daca urma sa imi lasi mainile obsedate si controlate de hormoni pe trupul tau. Un singur cuvant de-al tau si puteam sa plec sau sa ma apropii mai mult si sa te cuprind. Ma aflam in puterea ta. O data cu rasuflarea,intrebarea a iesit singura din mintea mea si s-a schitat pe buze. Eram in fata ta si apoi,dintr-o data, te tineam de mana. Ne indreptam catre un vortex al pasilor cufundati intr-o miscare ritmica. Acceptasei. Rolurile s-au inversat: acum tu detineai motivele temerilor si conducerea era a mea. Degetele noastre s-au impreunat mai sigur si mana mea dreapta nu a rezistat tentatiei de a se lipi usor de talia ta si de a-ti desena conturul pana ce a ajuns exact unde exersase de atatea ori. Un pas catre tine ,ne-am apropiat pana ce suflarile ni s-au intrepatruns si am ajuns unde vroiam. Erai in bratele me. Nu ma puteam abtine sa nu zambesc si aceeasi suspiciune ti-a revenit in ochi. Am pornit si noi in acelasi pas ritmic cu rasuflari grabite. Mi-ai simtit respiratia cu gust de capsuni si mainile ti-au tremurat usor. Acum nu-mi mai puteam dezlipi ochii de buzele tale intredeschise prin care arareori scapa o suflare usoara. Te-am lasat usor pe spate si te-am cuprins mai sigur in brate. Vroiam sa o fac si nu am facut-o. Nu ti-am cerut mai mult. Intrebarea a avut scopul ca trupul si caldura ta sa ajunga langa mine,sa fie cuprinse de mine,nu sa iti ceara un sarut. Te-am ridicat usor si am pornit intr-un pas mai hotarat. M-am multumit cu dorinta initiala aprobata de tine. Ai ajuns in bratele mele printr-un tango.

PS: Autorul se presupune a fi o persoana de s ex masculin . Raspuns pentru "Fior" publicat de Shalimar . 

M si R la E7.Preludiu

Mimi si Ricu stateau pe o carte de joc
Pe un Popa suparat
Care s-a scuturat 
Si i-a cazut o trefla.
Atunci au plecat pe tabla de sah.
Au alungat gandurile celor doi Nebuni care se jucau
Si au daramat pionii.
Regele si Regina i-au observat
Si au strigat retragerea pentru a le oferi intimitate.
Au discutat discutii dicutabile
Pana cand Mimi s-a plictisit si Ricu a incercat sa o inveseleasca.
La E-7 a aparut o Tura cu un pat.
-Vrei o banana?
-Ai?
-Mereu o port la mine.Sunt sigur ca ti-ar placea.
-Mai tarziu.Mai bine mai intai ma inviti la o cafea.

In pat cu constiinta

Pentru a cata oara? Nu stiu. Stiu doar ca mi se pare ca a trecut prea mult timp. As minti daca as da vina pe tine si as spune ca totul a inceput de cand ne-am cunoscut. Pentru ca ne stiam mult prea bine dinainte sa ne cunoastem. Si totusi, acum ma ghemui din nou in intuneric si incerc sa tin ochii inchisi ca un copil mofturos ce refuza sa accepte ce e in fata lui. Aud cum se intensifica ritmul batailor inimii ,desi respiratia mea ramane la fel. Degeaba. Nici nu stiu de ce mai incerc. Deschid ochii si incep sa pipai lemnul noptierei. In cautarea telefonului, insa degetele mele au dat peste ceva mic si rotund. Ah,margeaua mea. O margea de sticla fumurie din acea noapte. Sora ei geamana a ramas la tine. Era a mea,dar am vrut sa ai ceva de la mine. Sa ai ceva in cazul in care nu ma mai intorceam. Eram hotarata sa nu ma mai intorc. Dar nu reuseam nici macar sa-mi gandesc decizia pana la capat. Asa ca m-am intors si margeaua a ramas de atunci pe noptiera. Sa devina un suvenir ce nu face altceva decat sa reflecte propria-mi slabiciune? Nu stiu. Mi-am amintit de jocul din acea noapte, de lasitatea amandurora de a distruge scenariul si de a improviza pe patul rece cu cearsafuri albe din mijlocul unei scene prea intunecate pentru o repetie. Oricum nu aveam spectatori, deci nu era nimeni de dezamagit. Am lasat margeaua de sticla sa-mi alunece printre degete si sa se rostogoleasca usor pe perna pana ce a intalnit cearsaful. De aici s-ar fi aruncat curajoasa inapoi in mana mea si am fi repetat actiunea, insa nu am reusit sa o prind. A cazut cu miscarea ciudata a unui fulg pe podea unde s-a spart in zeci de bucatele lucioase ce apoi s-au reunit schimbandu-si culoarea. Au format niste linii mari si negre in mijlocul unui cerc si au inceput sa se invarta pe ritmul unui vals vienez ca un cuplu format dintr-o mica dansatoare cu pantofiori de sticla neagra si cavalerul ei cu pelerina si trandafir rosu la piept . Apoi si-au fixat pozitiile si au inceput sa bata intr-un ritm constant, simuland miscarea limbilor unui ceas imens. Ah, era cu mult trecut de miezul noptii.
Mi-am intors privirea catre tavan. Nu eram decat eu si constiinta mea in acel pat cu cearsafuri albe ce imi amintea de o scena jucata de pre multe ori.
-De ce reactionezi asa in ultimul timp?
-Nu stiu.Am prea multe pe constiinta?
-Touche.Dar nu e vina mea.Nici eu nu stiu….Vrei sa discutam?
-Iar?Suntem una si aceeasi persoana.Ce mai vrei?
-Sa iti pui intrebari pe care nu le-ai mai rostit cu voce tare de ceva timp.O introspectiva nu strica.Si poate asa vei si adormi.De ce te temi?
-Pff…cu adevarat ma tem ..de timp.Simt cum se scurge si cum ramane tot mai putin.Cum pendulele unui ceas mare de perete se rotesc tot mai repede si ma preseaza sunetul lor.Parca ar tipa cineva la mine ca nu mai am timp.Si asa e.Nu avem niciodata sufficient timp.Si ma mai tem ca nu ma voi indragosti cu adevarat niciodata.Childish,stiu.Pentru un om cinic care nu crede in existenta iubirii,nu ar trebui sa spun asta.Dar asa este.Ei bine,next question.

-Care a fost cea mai grea intrebare care ti s-a pus vreodata?
-“Ce iti doresti?”Daca e vorba de un lucru simplu stiu ce sa raspund.Daca am fi intr-o cofetarie si m-ai intreba ce vreau,inghetata sau capsuni cu ciocolata si frisca,mi-as da seama.Altfel,niciodata nu am avut un raspuns.Poate ca imi doresc sa am o dorinta.

-Cea mai buna replica pe care ai primit-o?
-Mai multe.“Nu mai crede in ingeri,sunt doar niste iluzii.”(The first to cross my mind.)Acum mult timp cineva mi-a zis asta.Nu i-am raspuns nimic.Desi nici atunci nu eram un copil,nu puteam nega cat de usor este sa vezi lumea asa cum vrei si nu cum este.Sa iubesti pe cineva pentru iluzia ta despre el.Sa-ti construiesti o lume numai a ta,o lume din ideile si parerile personale.O metoda de a evada din realitate,fara a deveni complet nebuna.Oricum,ce puteam sa raspund la asa ceva?Nu percep realitatea distinct?Dar toti o facem.Fiecare in felul lui.Si reactiile mele sunt de multe ori neasteptate.Deci am preferat sat tac.Oricum,nici acum nu vad nimic gresit in a ramane copil.Nu faci nimanui rau daca mai crezi in ingeri.Macar uneori.

-Wutering Heights sau Dama cu camelii?
-Hmm..ambele si totodata niciuna.

-Ce ai raspunde daca cineva ti-ar oferi o ora de fericire,in schimbul vietii tale?
-Omoara-ma dupa cum vrei.Fiind sigura ca primesc acum ceva ce nu stiu daca voi gasi o viata intreaga accept ce imi oferi fara regret.Da-mi ceea ce nici eu nu stiu ca imi doresc,citeste-mi gandurile si ofera-mi o ora,chiar si 10 minute din ceea ce vreau si nu voi face un pas cand va veni momentul.Voi muri stiind ca inainte am fost fericita.Oricum,nu cred ca as pierde ceva.Poate ca ma regasesc in replica lui Cartarescu:” Totul venea pe fondul totalei mele indolenţe şi pasivităţi din acea vreme: m-aş fi dus şi în iad cu aceeaşi placiditate.”Nu poate,ci sigur.

-Ai regrete?
-Evident.As fi vrut sa rad mai mult si sa risc mai mult.Sa nu ma mai joc cu logica si ratiunea,ci mai mult cu instinctul si nebunia.Sa plang si sa sufar pentru ceva ce merita si sa stiu c-a meritat.Ce ar fi viata fara regrete?Daca nu am avea regrete ,nu ne-am dori mai mult.Am deveni niste creaturi ingrate,prea multumite de sine pentru a mai avea vreo constiinta.Am pierde ceea ce intr-o foarte mare masura ne defineste ca oameni:dorinta de mai mult.

-Ce ai vrea sa fii in momentul asta?

-Un personaj literar.Ciudat,stiu.Dar nu mi-ar pasa ca viata mea nu mi-ar apartine.Ca va fi citita si recitita de necunoscuti.Sau ca nici macar nu va fi publicata,ca va fi doar niste urme de creion negru mazgalite pe foile unui manuscris uitat de timp pe raftul prafuit al unui autor necunoscut. Asa as avea o sansa la o viata care inseamna ceva.As duce o existenta limitata si nu atat de complexa,dar macar dupa suferinta as primi fericire;caci o poveste nu mai merita spusa daca nu are insemnatate si fericire,daca nu sfideaza tiparul si desconsidera monotonia.As face sacrificii fara sa am dreptul de a avea macar un gand propriu,dar macar in fictiune exista sentimente mai acute si iubirea adevarata,eterna-asa cum ar trebui sa fie.Acolo mi-as gasi printul.Si as reprezenta lumea cuiva.As fi cineva in care o fiinta mica de sex feminin se regaseste.Si as trai in eternitate.As vrea sa fiu un personaj feminin dintr-un roman.Poate ca stii deja cineva as vrea sa fiu.

Deodata parca am auzit cum bataile inimii revin la normal si am simtit in mana stanga ceva mic si rotund.Am deschis speriata ochii si m-am uitat la ceasul electronic cu cifre rosii.Era cu mult trecut de miezul noptii.Am ridicat mana si am privit margeaua mea de sticla fumurie.Mi-am amintit de tine si doar buzele si-au ridicat usor colturile intr-un zambet trist. Ochii m-au sfidat -regret si dorinta. Am lasat margeaua sa alunece usor pe perna alba pentru ca apoi sa revina in mana si sa inchid ochii amintindu-mi de o alta noapte cu o alta margea al carei drum a fost intrerupt de panglica rosie cazuta din parul unei fete ce saruta usor un baiat.

Jocul cu o margea de sticla fumurie

Plicitseala.Nu din cauza ta sau a mea,ci din cauza senzatiei de rutina.Si liniste.O liniste atat de acuta ce parca cerea sa fie sparta.Linistea unei nopti mult prea cunoscute.O scena intunecata cu doi actori ale caror siluete se distingeau vag stand unul langa altul pe marginea patului.Nu se auzeau decat vag bataile a doua inimi.Erai absorbit de un joc ce te impiedica sa te gandesti la noi.Plimbai amagit printre degete o margea de sticla fumurie.Dar accidental, s-a intamplat.Ai fost distras de ceva.Nu stiu de ce.Ai scapat margeaua incalzita intre degetele tale atatea minute.Privirea ta a urmarit-o in continuare distrasa fara a intelege ce se intampla cu adevarat.A urmarit-o din momentul in care a atins podeaua de lemn pana ce a intampinat o panglica rosie cazuta pe podea.

Era miezul noptii.Eu priveam pe geam.Nu am vrut sa-mi intorc privirea la tine.Stiam amandoi scenariul mult prea bine.Replicile?Acestea erau aproape inexistente.Parca ne saturasem de atatea repetitii.Da,asta era momentul in care zambim trist,dar zambim si ne spunem “la revedere”.Asta era momentul in care eu ma ridic si plec sarutandu-te doar usor pe obraz,iar tu nu reusesti sa zici nimic.Asa a fost mereu.Acum insa, cand margeaua de sticla a atins panglica rosie cazuta din parul meu ti-ai intors privirea spre mine ca si cand ti-ai fi amintit ca nu sunt doar o himera ce sta langa tine pe pat in tacere pentru a nu ingreuna totul.In momentul acela am devenit reala,o fiinta cu suflu ,dar fara glas.M-ai privit atat de derutat si apoi atat de intens incat mi-ai atras atentia.Desigur,simteam ca ma privesti si nu mai puteam sa ma prefac ca te ignor...Nu reuseam prea bine oricum.Mi-ai captivat din nou privirea fara nici un drept.Nu ai cerut permisiunea si nici macar nu te-ai gandit la ce va urma.Probabil ai vrut doar sa alungi acel valet numit “Plictiseala” ce ne supraveghea.Ai reusit: el a plecat si eu am ramas acolo pietrificata.Nu am reusit sa ma ridic de langa tine.Era scenariul gresit.Am stricat intreaga scena.

Era miezul noptii.Ma imbracam usor si ma uitam la tine.Tu insa nu vroiai sa iti ridici privirea.Urmareai traseul unei margele de sticla fumurie pana ce a ramas blocata intr-o panglica rosie cazuta pe podea.Erau ale mele.Amandoua.Stiam de ce nu ridici privirea si nu scoti un cuvant.Stiam amandoi ce urmeaza.Trebuia sa ne despartim:tu urma sa ramai acolo tacut ca de obicei,iar eu sa te sarut usor pe obraz si sa plec.Cand margeaua a atins panglica,eram gata.Tocmai ma ridicam de langa tine si ma indreptam spre usa,cand ceva s-a schimbat.M-ai prins de mana si n-ai vrut sa-mi dai drumul.Mi-am intors neincrezatoare capul si ti-am intalnit privirea arzatoare.Nu vroiai sa se repete totul.Nu.Acum m-ai tras inapoi in bratele tale si ai refuzat acelasi viitor.Ai preferat sa ma tii asa ca un copil mic speriat de un cosmar.

Era miezul noptii.Iti priveam mainile ce au scapat o margea de sticla fumurie.Aceasta a cazut pe podea si am tresarit usor amandoi.Si-a continuat putin crapata drumul pe lemn pana ce a intalnit panglica rosie ce odata mi-a atarnat in par.Te-am sarutat usor pe obraz si ai respirat greu,degetele mainii tale tresarind usor.Nu ai schitat insa nici un alt gest.Ai ramas cu privirea atintita pe podea ascultandu-mi pasii ce se departau si observand cum patrunde in camera lumina de pe hol.Ti-am zis cu o voce stinsa “la revedere” si ai ramas acolo ,sezand pe marginea patului si plecandu-ti capul si mai mult.Nu te-ai ridicat.Nu m-ai oprit.Nu ai facut nimic altceva decat sa ridici margeaua.Cand ai auzit usa inchizandu-se in urma mea,ai scapat-o din nou si de data aceasta s-a spart in bucatele de sticla lucioasa in intunericul camerei tale.O alta repetitie reusita.