Tonul vocii-mi este de un calm ireprosabil. Nu tradeaza nici o emotie. Sa fie oare acceptarea ideii? Sau obisnuinta declansata de prezenta intrebarii? O intrebare fara raspuns . Avem nevoie de raspunsuri. Dar fara intrebari ele nu ar exista. Si fara idei , ce loc ar ocupa intrebarile? De ce Fat-Frumos castiga in fata zmeilor si ramane cu fata cea mica de imparat? De ce printul o salveaza pe Cenusareasa , ii ofera renastere intr-un balon de sticla umplut cu fulgi pufosi imbibati in ridicolul fericirii vesnice? De ce Alba ca Zapada nu moare otravita de mar sau asfixiata de o centura si traieste pentru a-si intalni dragostea? De ce si in Dama cu Camelii , o prostituata cu stil te gaseste? De ce cand te atasezi de ceva, nu-l poti lasa in urma? Sa putrezeasca intr-o cochilie de amintiri ... sa se fosilizeze intr-o margea de chihlimbar ce se rostogoleste apatic pe noptiera la miezul noptii?
Felicitari ,deci! Ai castigat rolul principal ! De fapt nu intruchiparea ta fizica, ci ideea existentei tale. Indiferent de nume, chip , trecut si atingere , omniprezenta ta ma indigna. Zeu al blogurilor , erou de basme si subiect atragator in imaginatia copilelor razvratite... Te simti magulit? Nu ar trebui. Exista si o veste proasta, esti doar un personaj. Nu existi. Doar ideea efemeritatii existentei tale este reala. Esti o statuie de marmura , plina de afise de carne si piele ,pictata cu sange si lacrimi, cu gene cazute si ruj desprins de pe buze moi... Poreclele difera : Barbatul cu tigara , Valetul Plictiseala , Domnul T, Cel ce mi-a furat un dans, Amantul devenit iubit ,Robin Hood,Armand Duval, D’Artagnan, Ivanhoe, Contele Vronski ... dar barbatul e acelasi. Un necunoscut ce poseda o masca asortata cu tinuta ,caci aparentele trebuie pastrate. Te regasesc nu doar in propria-mi imaginatie , ci si in a altora. Cuvintele despre tine , nu le citesc eu , ci le citesti tu. Din fericire pentru mine, prinzi viata indiferent de ora, zi , continent,dorinta si asteptari ... Din pacate pentru tine, nu existi. Iti doresc mult succes in realitatea paralela in care ai luat nastere!sâmbătă, 25 iulie 2009
Baza a povestilor,savant idiot
marți, 14 iulie 2009
Joc.Monologul ei
Si cand dispari, unde dispari? In mintea mea? Ar trebui sa ma inchid deci intr-un azil, unde voi primi vizite zilnice de la vocea ta in afara programului oficial? Sau dispari in spatele unui perete de sticla ,cu o harta desenata pe el? Devin pradatorul si tu-mi esti prada- o antilopa gustand libertatea in salbaticie cu inocenta pruncului ce nu a vazut inca lumina? Insusi vanatorul ,un maniac necontrolat in cautarea comorii?
Dispari in stropii de ploaie ce cad doar noaptea si mi se preling pe geam? Te-am cautat si acolo si nu erai. Si cand dispari, dispari singur?
Sfarsitul scenei II
luni, 13 iulie 2009
Respira,schimba,pas,parada
Daca sunteti din Brasov sau dintr-un oras din jur , va atrage dansul , merita sa incercati .. va sugereaza o persoana care pe acolo si-a pierdut timpul in ultimele zile de luni si miercuri ;) !
vineri, 3 iulie 2009
Muzica de camera
In seara asta s-a incheiat festivalul de muzica de camera tinut de Filarmonica din Brasov. Si tot ce pot spune este : "WOA!" urmat de "AAH!" si de nevoia de a strange ceva in brate pentru a exclama pentru a zecea oara "genial!". Putin tineret,multi octogenari,multe baruri pline. Nu neg prezenta mea prin baruri, dar nici faptul ca muzica de camera e mult subestimata de generatia noua. Si nu..nu sunt d-aia care militeaza impotriva altui tip de muzica,sexului,machiajului,drogurilor etc. No way, tinand cont ca nu stiu cum se face dar cel mai des ajung intr-un bar. Bine,stiu cum se face. Plictiseala. Oricum , a fost genial. Astazi s-au aflat in fata publicului urmatoarele instrumente: in prima parte - pian(Ovidiu Parjol) si vioara (Ozcan Ulucan) si in a doua parte- trei viori, violoncelul ,o chitara electrica (DA!!!) si uhm..okay,mi-a placut ,nu sunt geniu in muzica asa ca ultima categorie va fi numita "tot ce-i trebuie unui percutionist".
In fine,stiu ca nu am postari de genul pe blog. Nu vreau sa induc publicul in eroare,stilul nu se va schimba. Postarea asta e ceva de genul "nu m-am putut abtine" si este mai ales dedicata urmatoarei afirmatii : "Ulucan rulz!" da,nu ati auzit de el. Nici eu,pana azi. Cand l-am vazut. Si ...fara alte cuvine.
Un link asa,sa va arat cine este: Özcan Ulucan-Birsen Ulucan-Schubert Arrpeggione
miercuri, 1 iulie 2009
Vocile obiectelor
Cateodata ma atasez de cel mai marunt lucru pana la nebunie. Ma indragostesc...nu, il indragesc pana la adoratie.
O melodie ale carei versuri sunt schitate pe venele cave din sistemul meu si zambesc de parca acolo mi-ar fi sufletul.
Un parfum care este intinat de insusi aerul pur, virgin si neatins de nimic,de nici o respiratie intoxicata, cand exista doar el si vidul.Un parfum ce prinde viata,si trup de oase lipsite de maduva ,lipite cu clei si carne fara gust,acoperite de o piele fara miros, dar cu buze si respiratie dulci,de o inocenta ademenitoare.De o fragilitate extraordinara. Imbratisarea lui te indeamna sa-l pastrezi doar pe el pe piele .”Nu este indecenta, ci aversiune impotriva actului imoral de a ma acoperi.”
Un ruj care nu are trecut, dar viitorul e deja scris in compozitia sa insasi si fiecare cuta a buzelor ofera contur unui alt destin.
Si amorul asta nu ti-l ofer.