Minulescu si Millian

"Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...

Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...

Dar ce anume-a fost,

Ce-am vrut să fie

Noi nu vom şti-o poate niciodată..."

Esti o muza muta situata in coltul drept al creierului meu,pe o canapea alba cu perne rosii.Stai binisor pe canapea si zambesti cu umerii goi , acoperita de un cearsaf din satin si margele de sicla neagra.Iti asternusei un val impudic de curtoazie peste propriul egoism.N-a fost decat o scurta nebunie din care nu am reusit sa ne revenim. Nici acum nu am atins luciditatea.Intre patru pereti de sticla ne-am nascut impreuna , caci individual nu existam. Ne priveam in oglinda reflexiile si erau niste umbre , caci nu eram din carne si oase. Nu aveam trup , doar parfum si melodie. Doar cuvinte si poezie. 

Mai stii cum ne-am cunoscut?
Radeai frenetic la cercurile literare si mereu ii criticai pe ceilalti.Ma indignai.Nu stiu daca erai timida sau terifiata,desi cred ca e mai degraba ce-a de-a doua situatie valabila,dar niciodata nu-ti citeai in public propriile creatii.Preferai sa te joci cu privirile , cu sintagmele insiruite pe aburii cafelei... Ai venit la mine ,m-ai luat de mana si m-ai condus la propriu-mi apartament. De unde stiai unde stau? Sa fi fost o plasmuire a constiintei mele?

“Acum vom intra. Nu,nu vom face sex . Pastreaza-ti iluziile pentru alta data.Acum vreau doar sa te cunosc. “

Am deschis usa buimac si te-am ajutat sa-ti dai jos haina. Ti-am oferit ceva de baut ,dar nu ai acceptat decat o tigara si ai cautat cd-ul cu Ella Fitzgerald. M-ai indemnat sa beau. Sa beau si sa privesc.Sa beau si sa ma prezint.Apoi sa te duc in dormitor.Te-ai urcat in pat si ti-ai desfacut margelele.Le-ai lasat pe noptiera .Ai aprins ce-a de-a doua tigara si i-ai murdarit capatul de un ruj burgundy.

“Imi place aici. Dar nu,nu vom face sex.Nu inca.Poate alta data.”

Ai sustinut ca e tarziu si te-am condus la usa.M-ai sarutat si mi-ai soptit:

“Eu iti voi fi muza. “

Daca-mi esti muza,de ce nu faci nimic? Stai in colul drept al capului meu si razi. Ai ales nudul si ai ignorat literatura. 

“Saruta-ma”.

NB: Eu-Minulescu , ea- Claudia Millian

Printre umbrele colorate

In orasul unde ploua de 3 ori pe saptamana
Muzele fumeaza tigari aromate:
 mentol,cirese sau ciocolata.
Nebunii joaca poker pe dezbracate 
Si prostituatele publica poeme filozofice.

In orasul unde ploua de 5 ori pe saptamana
Doua statui de lut au prins viata intr-o camera de hotel.
S-au asezat pe cearsafuri si au devenit unul
O piesa de arta moderna ce asteapta sa cada cortina

In orasul unde nu ploua niciodata
Doi copii stau in iarba si mananca inghetata 
“Vreau si ciocolata..”
“Daca-ti dau,ce-mi dai?”
“Un sarut..”
Si a inceput sa ploua..

In orasul unde ploua cu pisici
Oamenii sunt diformi si zgariati
In orasul unde ploua cu pisici
Pictorii deseneaza oameni de paiata
Si toti cainii au fost omorati
In orasul unde ploua cu pisici
Doi batrani trec strada tinandu-se de mana
Ea isi tine capul pe umarul lui
El tine in mana o masca
In orasul unde ploua cu pisici
Doi copii stau pe o banca
In orasul unde ploua cu pisici...

Shall we?

Actul I

E si ea pe-acolo.Sta in intuneric la masa din colt si fumeaza o tigara de ciocolata.Ii poti zari piciorul incaltat in pantofior rosu batand ritmic si plictisit pe parchet.Daca e plictisita de ce se ascunde?N-ar fi mai interesant daca ar face ceva? Orice?Dar nu,ea sta ascunsa,se preface,in stare sa simuleze orice.Provocare.Ma evita mereu cand apari.Cred ca nu te suporta.Sau e atrasa de tine si nu vrea sa ma raneasca.Sau vrea sa-mi ofere intimitate?O urasc.De fiecare data cand ma aflu in fata ta,ea ma lasa singura si eu ma pierd intr-un morman de ganduri dezordonate.

Actul II

Imaginea incadreaza mijlocul scenei.Se vede o singura masa intr-o lumina usoara oferita de lampa unui dormitor. Ce cauta o lampa pentru noptiera intr-un bar de jazz si blues? Un bar in care te indragostesti..de ciocolata amaruie cu aroma de alcool si de proprietarul care te invita sa dansezi tango inainte de inchidere? Nici un personaj nu stie.Poate regizorul.Dar el e plecat.Pauza de tigara.

Iti aprinzi o tigara si sustii ca fumezi cand esti stresat.Dar n-ar trebui.Nu pentru ca ar fi nesanatos,ci pentru ca doar ce motiv ai avea sa fii stresat?

“Prezenta mea te intimideaza?”
Razi.Nu raspunzi.Preferi sa te legi in continuare de faptele diverse ale unei monotonii intrerupte.Nu am rezistat niciodata calma in fata ta.Sustinerea scaunului nu imi este de ajuns,asa ca iti desprind bratara de la mana si incep sa ma joc cu ea.Ajungi inevitabil sa ma implici in monologul tau.Ajungi sa intrebi de viata mea personala,care in fond nu te priveste.Maine pleci.Stiam ce urmeaza.Cunosteam scenariul bine.
S-a intors.Valetul numit “Plictiseala” purta un sacou negru si tenesi.Ce cauta el in acest bar?
“Va mai pot servi cu ceva?”
Am tacut.M-ai privit insistent fara sa mai scoti un sunet.Din boxe se auzea o melodie inceata de jazz.Am luat o bucata de ciocolata amaruie cu crema de coniac si visine si am zambit la sunetul lui “April in Paris”. O chelnerita a aparut si a soptit ceva.Am auzit pe cineva tipand “Dorinta” si ea a plecat, intorcandu-se la bar.Ai ramas tacut si mi-ai prins mana.Am incremenit acolo,pe scaun.Era scenariul gresit.Nu asta trebuia sa se intample.

Actul III

Ai trecut de cand te-am cunoscut prin 3 faze: de la un idiot stereotipic care ma flata pentru cum arat,la un idiot cu personalitate cand ai realizat ca aparentele inseala.Te-ai decis sa fii tu insuti apoi.Mi-am zis “Felicitari.Ai intrat in categoria numarul 3.”Da,devenisei nepotrivit pentru primele doua.Erai un tip care nu se incadra in nici una;ai devenit un tip care merita macar o sansa.Am fost proasta.Ti-am oferit mai multe.Sau doar am avut impresia ca am facut asta.

Actul IV
(se continua scena din actul 2 )

Aveai mana cuiva care zambeste la cel mai prostesc mesaj .De ce oferim importanta lucrurilor cele mai simple? Insemnificativ? Crezi tu,madame!
Domnisoara cu pantofi rosii statea amuzata intr-un colt pregatita sa paraseasca definitv cafeneaua.Nu mai avea nici un rol de jucat aici.Tu ai decis sa improvizezi si personajul ei a fost sters.Oricum nu ar fi facut decat sa-si interpreteze propria personalitate.Rationala,cinica si cocheta.Porecla ei era “Logica”..Si-a stins tigara de ciocolata si a plecat.Au ramas gandurile mele acum amutite si indreptate doar spre miscarile tale.Mi-au ars buzele si apoi a fost intuneric.

Divort

 Dorinta, cunoastere, respingere, pierdere si din nou dorinta. Cele 5 momente ale subiectului. Firul narativ? S-a pierdut legand 3 margele de sticla. Personajele?Au iesit la o cafea si un slims mentolat. Ah!Si au furat si trabucurile cu aroma de cirese! Naratorul? Asculta “Come away with me” si gusta din ciocolata amaruie cu o privire amagitoare catre paharul umed de Teacher’s. Autorul ? Priveste pe geam si injura.

"Dar noptile-s de-un farmec sfant

Ce nu il pot pricepe…"

 M-a parasit. De fapt eu am parasit-o pe ea si a refuzat sa incerce din nou sa ma urmeze .  A fost ca un joc dintre doua pisici somnoroase intoxicate cu alcool si acesta este ultimul nivel. Astept sa apara un semn mare si galben cu “Game Over”. 

 A divortat de mine asa cum se desparte in inconstienta un cuplu tanar casatorit prematur.
  Scenariu fugar:
Prima zi:O cafea si un buchet de flori
A doua zi: Un tango printre cearsafuri
A treia zi : Un “Te iubesc” printre fulgi pufosi si moi iesiti din perne
A patra zi : “Si au trait fericiti pana la adanci batraneti..”
A cincea zi: “Anunt important! S-a comis o greseala de tiparire.Era final deschis.”
A sasea zi: “Imi pare rau” scrijelit pe doua buze inrosite si un buchet de 5 trandafiri cu 3 petale cazute
A saptea zi: Ultima scena : Sterge orice urma,isi strange hainele ,constiinta obligandu-l sa realizeze un schimb: isi uita camasa preferata imbibata de parfum in timp ce decide ca se va declara cleptoman.Dar nu este cleptomanie,ci schimb de bunuri. Un ultim suvenir:panglica rosie si o suvita de par.Ramas-bun.
   
   

 Intr-o seara nu a mai aparut.Nici macar nu a sunat sa-si anuleze vizita.S-a dezbracat de politete iar pe mine m-a trimis printr-un mail cat mai departe. Si eu am renuntat la ea. Nuditatea ei imi repugna acum. Cele 5 momente ale placerii.  Ma uit pe fereastra si injur . Ea a ramas in libertate si eu am ajuns intr-un oras sugrumat cu o fundita neagra de blocuri. Cerul s-a micsorat cat sa incapa intr-o cutie de bijuterii. Oras anost. Placiditate. Luna nu mai e a mea. Nici personajele nu mai sunt ale mele.

  Autorul le observa cum se intorc bete de la carciuma de peste drum.

  Deznodamant: Cauta firul de la margele pentru a le lega de carte data viitoare.

De plictiseala

Recunosc ca nu sunt un fan infocat al sarbatorilor. Nu ador sa-mi vizitez rudele , sa merg la biserica sau sa merg sa caut cadouri. Insa , Pastele imi cam place macar pentru doua lucruri :cozonacul cu vin rosu si sa dau “cioc”. Nu stiu de ce,dar imi place sa intru in competitia gen “ care ou este mai tare” si eventual sa si castig. Si da ,stiu ca toata lumea publica in preajma sarbatorilor o postare gen “buhuhu..m-am saturat de bunicutele care vin si te trag de obrajori , repetand interminabil “vai,ce mare ai crescut! hai sa te pupe mamaita!” si bla bla”.De aceea aceasta postare nu se doreste a fi una de genul.Nu.Scopul este acela al disputarii unei binecunoscute exprimari.

“Paste fericit!” (ca uite,a dat si un colt de iarba/ca iarba-i destula etc.)Trecand peste dubla interpretare din punct de vedere gramatical ( substantiv propriu/verb) ,s-ar parea ca de fapt este ceva poate si mai incorect,exprimarea fiind de asemenea pleonastica. M-a culturalizat si pe mine un prof de religie prin clasa a 4-a(parca).Cuvantul “Paste” desemnand o sarbatoare, ar include in semnificatie idea de fericire. Asadar,varianta de exprimare corecta ar fi : “Sarbatori fericite cu ocazia Pastelui!”. Mda,profii de religie :-<.Usually , they are overexcited about holidays. Ei bine, adevarat sau nu,macar evitam ironia gramaticala.

Oricum , cred ca nici asta nu era scopul postarii. Tot ce vreau este sa va urez "Sarbatori fericite!".

Pentru ca azi se fac oua rosii ;)

ps: poza nu e facuta de mine:P

Fara titlu

(Intr-un bar cu discuri vechi pe pereti,cu un proprietar trecut prin ani de jazz si blues cu un pulover ce-I atesta gusturile incercate de clasici.) 

Canta la pian in fiecare seara.
Un simplu hobby.Ii place sa observe multimea.
Si in serile de jazz acompaniaza formatia.
Ravneste la celebritatea Ellei Fitzgerald.
“Lady sings the blues” si inca un martini.
Parca a iesit din circul culorilor.
Preferinta pentru alb.De ce?
Nici ea nu stie.
Vrea o alta aparenta.In timp a renuntat.
Poarta mereu un roman de filozofie cu ea.
Vrea sa gaseasca o explicatie meseriei sale,
Sa incerce sa evite ura si tragedia.
Multi au plans din cauza ei si chiar mai multi au renuntat la tot pentru ea.
I-ar fi oferit lumea si n-ar fi dorit decat Infernul.
De ce?Pentru ca ea era acolo.
Nu tot ce e gratis ar trebui primit si dorit.
Au luat nastere din Haos
Au iesit in Lumina
S-au jucat cu Intunericul si 
Au ajuns in Nimic.
Ea doar le-a oferit ocazia.
Ei au imbratisat-o fara ezitare.
A scos o tigara pentru ea si un trabuc pentru invitat.
A strigat nebunului si a refuzat rasplata.
“Priveste-ma.Ce imi poti oferi?
Din Absurd m-am nascut,
Traiesc prin Nimic.
Primesc Totul
SI cochetez cu Placerea.
I-am distrus pe cei ce au vrut si 
Am plecat de langa cei ce m-au respins
Fara protest.”
O femeie de marmura neidentificata,
Cu o eticheta agatata de o manusa de dantela neagra:Anonim.
Multimea o admira si ajung langa ea inevitabil.
Ajungem in nimic.
Trupuri cu piele de marmura si oase de praf.

Moarte. 

(Oda funerara)

Ochi albastri,parul negru

Viziune?Nu,certitudine.
Nu perceptie,ci adevar.
Adevarul e-o femeie ce se joaca prin troleu.
Printre petece de ganduri si buline de-ntuneric
Se disting asa himeric
Doua bile albastrui ce se joaca in lumina
In palmele ei acoperite de manusi negre.
Reflectorul le cauta in nestire.
Sunt prea departe-la un pas de nemarginire.
Niciodata unde vrei.
Niciodata in acelasi punct
Ci la o distanta cat un fir de praf marunt.
Niciodata in acelasi timp
Ci mereu la cateva secunde departare.
Pe o axa ne transpunem,dar
De o parte si de alta a originii.
Avem sensuri diferite.

Privesc intr-un pustiu de versuri 
La un chip golit de ganduri.
Ochi albastri,parul negru.

Lasitatea poarta tocuri

Lasitatea poarta tocuri 
Si palton negru pan-la genunchi.
Parul plin de suvite satene crete
Incadreaza doi ochi negri de naluca.
Danseaza tango prin troleu
Si pretinde ca ignora privirile mereu.
“Por una cabeza” s’il te plait.
Are o preferinta ptr tigari de ciocolata
Si pentru unghii rosii.
“Burgundy” spune ea.
Sta in spatele reflexiei in oglinda a oricarei femei
Si e amanta oricarui barbat la nevoie.
Toti ii soptesc numele,
Dar oficial nimeni nu o cunoaste.
Are buze de un rosu aprins
Si gene incarcate de rimel care 
Se pleaca pudic peste ochii 
Ce cuprind motivele celor ce o cheama.
Motivatie si raspuns.
Cerinta si efect.
Nici un cost implicat.
Se ofera gratis,
E prostituata tuturor.
“Pro bono” spune ea.
Cucereste, ofera, paraseste.
“Ranesti?” – “Fara intentie.”
“Urasti?”-“Cu patima.”
“Semeni?” –“Cu toti.”
Uram intr-o oarecare masura ceea ce suntem.

O aparenta scrisoare de dragoste

Draga  X,

  Nu pot pleca decat daca te iubesc suficient sa fac asta.Nu pot pleca decat cand te iubesc astfel incat sa nu regret ca te parasesc,astfel incat sa nu regret nimic.Nici macar prostia mea.A amandurora.Nici o cuta de cearsaf,nici o margea,nici o panglica.

Si atunci voi minti.Voi pleca nu din altruism,caci sunt egoista.Voi pleca caci atunci voi fi sigura ca ori de cate ori plec ma vei primi inapoi in bratele tale.Dragostea e oarba.Voi pleca pentru ca voi avea incredere orbeste in slabiciunea ta pentru mine.Si voi ascunde slabiciunea mea sub o perna roz si pufoasa si o voi eticheta “esec”.Si ma voi intoarce in randuri repetate.Si vom trai fericiti pana la adanci batraneti.

Din pacate,nu te voi iubi niciodata.Iubesc iluzia ta.Nu cu tine se lupta constiinta mea,ci cu cine ai fi putut sa fi.Credeam ca te privesc pe tine,cand de fapt priveam din spatele unui perete de oglinda sparta.Nu existi in spatele peretelui.Aici este dimensiunea mea paralela.Varianta mea a realitatii.Pacat.Asta inseamna ca nu voi pleca niciodata.Si totusi,a fost real.Tipat surd,uitare,amagire,un ceas mare care ne alunga.O domnisoara cu pantofiori rosii care m-a luat de mana si mi-a soptit ceva ce nu am auzit.Apoi a tipat si a fost la fel de liniste.O cunosteam amandoi.Era personajul principal al operelor cinice.Am ignorant tot ce a urmat dupa ce si-a prezentat numele :”Logica”.Rece si frumoasa cu ochi de sticla.Sper ca esti satisfacut cu gandul de a fi o iluzie.Nu esti nici pe departe virtual,dar esti o iluzie.Te-ai nascut din imaginatia mea cu trup efemer si cu predispozitia de a te intoarce acolo. Caci eu nu cred in iubire.Si acum plec.Se pare deci ca te iubesc.Sau ca sunt o fraiera cu iluzia ca te iubeste.Ramas-bun.

Cu dragoste,Y